Poezie

Poem nins

1 min lectură·22 ianuarie 2018

Mediu

- Mi-e gândul uneori o acuarelă

Cu amintiri brodate-ntr-o culoare,

Încerc să-l scot, pe-ascuns, din citadelă

Și ți-l trimit, frumoasă visătoare,

Să te găsească-ntr-un pastel de vară

Pe o câmpie vastă cu narcise,

Când te întinzi pe iarbă, într-o doară,

Să-ți fie ghid prin basme interzise.

Pe decolteul fin o nestemată

Să-ți tatuez cu buzele aprinse,

Pe ciocolata pielii delicată

Acolo unde sunt poeme ninse.

- Alunec pe alei și-un vânt sălbatic

Se joacă-n cârlionții grei, descheie

Paltonul alb și gestul lui empatic

De-a mă curta preschimbă-n odisee

Culori de basm ce-au conturat destinul.

Eu nu le-am estompat intensitatea,

Când buzele își savurau rubinul

Prea scurtă mi-a părut eternitatea.

Trec nopți prelungi și-s neguri tot mai dense

De când lipsești, câmpiile întinse

Se-nzăpezesc, distanțele-s imense,

Gerar ne-așteaptă sub poeme ninse.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.124

Ioan Grigoraș. “Poem nins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14119333/poem-nins

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.