Poezie
Milenii de uitare
1 min lectură·
Mediu
- Sfârșit de an și-i iar Crăciunul, Doamne,
Și iar pe fânul ud o să te naști,
Petrecem împreună veri și toamne,
În primăveri te răstignim, de Paști.
Nimic nu-i nou, de mii de ani încoace,
Doar lumea e modernă-n fel și chip,
Mai cumpărăm iluzii-n timp de pace,
A devenit un gest stereotip.
Și totuși azi, la ieslea Ta, Iisuse,
O să venim cu îngerii din cer
Să căutăm cărările apuse
Sub dalbe flori de măr și leru-i ler.
- Sfârșit de an și vine iar Crăciunul
Și iar cu steaua vin călătorind
Bătrânii magi. Ne bate-n uși ajunul
Pe uliță se-aude un colind.
De două mii de ani încep cu Tine,
Aceste sfinte, dalbe sărbători,
Lumini în brad și mese tot mai pline,
Noi tot mai reci, Iisuse! Azi coborî
În peștera cu stele-mpodobită,
Să fii făclia celor ce-au uitat
Venirea ta. E lumea istovită,
Deci, vino, izbăvește-o de păcat!
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
026
0
Semnificațiile aceste Mari Sărbători sclipesc în stele și în suflet.
În lumea aceasta plină de păcate există și lucruri remarcabile, de aceea cred că re/nașterea Pruncului Sfânt este, de fapt, propria renaștere.
Am citit un poem frumos.
Sărbători fericite!