Dalbe flori ale iubirii
- Voi veni să te colind Când pe ceruri aurora O să-mi ceară să-ți aprind Stelele. Oprește ora Ce se joacă viscolind Sufletul acesta care Te adună-ntr-un colind, Dragul meu din
IGIoan GrigorașNumai tu poți
- Iarnă creață și-ncâlcită Spune-mi, tu, ai fost tocmită, Mie doar să mi te-asameni, Că-mi port frigul printre oameni Făr' să-mi pese dacă vreunul Mă adulmecă, nebunul, Neștiind că pentru
IGIoan GrigorașMulțumesc pentru binecuvântare
- Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru albul care vine Să ne-acopere păcatul, știu c-a fost trimis de Tine Să ne-ngroape-n inocența începutului de lume, Când lângă lumina lămpii toate ne păreau mai
IGIoan GrigorașUn nou capitol
- Vezi, uneori, așa mă prinde-un dor De mine și de tine ca de-o gară În care știu c-odat' o să cobor Și o să fie veșnic primăvară. Dar deocamdată-i iarnă și mă tem Că-n gara noastră nimeni nu
IGIoan GrigorașDansul focului
- Trosnește-n sobă a durere fagul, Doar flacăra pe jaru-ncins dansează, Nu-i muritor pe-aici să-mi calce pragul Când la răscrucea nopții-s încă trează. Și câte pasiuni mă țin departe De patul
IGIoan GrigorașMelancolia iernii ne-ncepute
- Dau soarelui binețe, dar degeaba, Că stă ascuns în poala unui nor Și lenevește neglijându-și treaba În timp ce fulgii albi țes un covor Pe-aleea visului prins în fereastră Cu licurici
IGIoan GrigorașDimineți sub zăpadă
- E tot mai frig și cerul se-ncovoaie Sub plumbul norilor plini de omăt Și soarele privește îndărăt Nostalgic după zilele cu ploaie Când lenevea ascuns sub o umbrelă Ori se plimba desculț pe
IGIoan GrigorașDe Moș Nicolae
- În noaptea asta ghetele cu toc Sub geamul dinspre curte să le lași Și când se-aud în gerul aspru pași Să te întinzi cuminte lângă foc, Pe blana albă, fără pijama, Cu fructul sânului deschis
IGIoan GrigorașZăpezi întârziate
- De la o vreme timpul se joacă în ogradă, Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă, N-au învățat că viața nu-i niciodată calmă. Se-apropie furtuna,
IGIoan GrigorașAl țării noastre centenar
- De ziua ta, iubită Românie, Las sufletul să plângă lângă Prut Și înarmat cu flori și poezie Dau Basarabiei un sfânt sărut Și Bucovinei mă închin, să fie Tâmpla pulsând a României mari, Că
IGIoan GrigorașSuntem popor creștin
- Creștini suntem, martiri de neam ne leagă De tot ce vremea aspră ne-a furat, Am stat la mese mari cu lumea-ntreagă Și Brâncovenii sângele și-au dat Pentru pământul ăsta nepereche Cu munții
IGIoan GrigorașCrez
- E noaptea sumbră, lupii merg în haită La vânătoare, caută drumeți Ce-au rătăcit cărarea prin nămeți, Apoi pe ulițe dau câte-o raită Să caute vreo poartă descuiată Cu bătătura-n umbră, fără
IGIoan Grigoraș(In)tangibil
“Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării - se aruncă în ea.” Grigore Vieru - Azi nu mai știu de scrisul mi-e lizibil Că mâinile atât de mult iubesc Tot ce-i înalt, eteric,
IGIoan GrigorașBalada trupurilor arse
- Dup-atâta timp, iubire, uite, nu mai știu ce-nseamnă Primăvara fără tine... Se apleacă înc-o toamnă Peste trupurile arse de dorință și de soare. Cât de greu e jocul ăsta! Spune-mi tu mai ai
IGIoan GrigorașAscuns în alb
Mă voi ascunde-n alb să nu mă vezi. Te voi lăsa să-mi fii tot mai străină, Să nu mai poți, iubito, să visezi Că fără tine sunt ca o ruină. Voi fi tăcerea ultimei chemări, Scânteia
IGIoan GrigorașCuprind în versuri trupul tău
- Octombrie mă prinde-n acoladă Și mă gândesc la toamna cea cochetă, Că-n patul tău, iubirea mea brunetă, Mi-aprinzi pe trup cu buzele-o tornadă Și am să ard în anotimpul rece Ca un poem lângă
IGIoan GrigorașOctombrie tactil
- Octombrie își spală-n palme fața Cu-al poamelor nectar, de prin livezi, Pe dealuri goale-și răsucesc mustața Doi nori focoși vestind că vin zăpezi. Eu stau la geam și croșetez poeme, Pe față
IGIoan GrigorașDoliu de toamnă
- Iubirea mea mă iartă dacă poți Că toamna asta n-o pot ține-n frâie, Că norii trec ca niște sacerdoți Înveșmântați din cap până-n călcâie În negru, parc-ar fi îndoliați De vara ce s-a dus
IGIoan GrigorașRăscrucile toamnei
- E toamnă pe-aici ca și cum dintr-o dată Ne-nvinge rugina, ne roade prin trup Și flăcări din mine a toamnă erup Tu vii să mă stingi ca o ploaie uitată. Sunt tălpi care merg pe jăraticul
IGIoan GrigorașDe ce atâta toamnă?
- De ce atâta toamnă-ntre noi, inconștient, Se-așterne peste vara uimirilor din gând? Departe-i anotimpul când conjugam prezent Întoarcerea acasă... Și-acum, te-aștept sperând Că vei cunoaște
IGIoan GrigorașOchi de jad
Sunt ca un sfinx care visează marea În mijlocul mareei de nisip, Când păsări trec sfidându-mi nemișcarea Eu tot mai mult în umbre mă disip Să lustruiesc cu ceară labirintul Chemărilor, de
IGIoan GrigorașO toamnă îmbrăcată-n poezie
- Când am deschis fereastra spre pădure, M-a-ntâmpinat septembrie voios, L-am prins în brațe și l-am pus să jure Că-mi va aduce-un anotimp frumos Cu struguri aromați pe deal, în vie, Cu nuci
IGIoan GrigorașO toamnă pentru noi
- Aș alerga prin toamna asta calmă Cu fluturii, din fiecare pom S-adun nectarul buzelor în palmă Să-l împărțim atom după atom Când ne-nfruptăm din fruct, într-o poiană, Acolo numai îngerii vor
IGIoan GrigorașNeliniști de toamnă
- Se-anunț-o toamnă lungă și mi-e frică De seri ploioase, dimineți cu vânt, De nopțile pustii ca un mormânt Pe care scurm-alene o pisică. Degeba-mbrac o mantie de ploaie, Pe cap o șapcă fără
IGIoan Grigoraș