Poezie
Poveștile cerului
1 min lectură·
Mediu
„Între noi doi cea mai profundă este
Necunoscuta cerului poveste,
Te rog, iubite, stai și cercetează
Ce pui de înger viața ne-o veghează...”
Liliana Trif
- Îngenunchează cerul înc-o dată
La marginea răscrucilor de drum,
Un înger doarme obosit pe-o piatră,
În lumea lui e liniște acum.
Pe crucea albă picurii de ploaie
Par lacrimi reci din ochii unui Crist
Uitat între orgolii și războaie...
Pământul e-un imperiu tot mai trist.
Doar eu te-aștept la marginile zării,
Dar parc-ai fi pribeag pe-un alt pământ,
Departe, undeva, la țărmul mării
În noaptea Învierii prin Cuvânt.
- Capitulează înc-o dată timpul,
Captiv într-o icoană de demult,
Și îngerul tresare în răstimpul
Dintre un veac și-o clipă. Îi ascult
Poveștile celeste neștiute,
Le scriu apoi pe cerul altei lumi
Și-aceste adevăruri absolute
Te rog, de dragul meu, să ți le-asumi
Și să mă crezi, Arhanghelii coboară
În fiecare noapte pe pământ,
Să-ndepărteze tot ce ne separă
Și să ne-adune-ntregi într-un cuvânt.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001329
0