Poezie

Penitență

1 min lectură·20 ianuarie 2018

Mediu

- Din lumea unor anotimpuri albe

În care orbii-au fost dispuși să vadă

Trimit un sol de dragoste, iubite,

Și-ți scriu un vers cu sânge pe zăpadă.

Poate-ai să crezi că dincolo de toate,

Banalități și gesturi de rutină,

Mai ‘nalt ca viața, mai profund ca moartea,

Că te iubesc e unica mea vină...

Și poate-ai să mă ierți, și-ai să mă judeci

Părtinitor și tandru, dacă nu

Condamnă-mă la carceră pe viață,

Dar gardianul meu să fii chiar tu!

- Vin vești din depărtate continente

Spre anotimpul cu cireșe coapte,

Iar solii albi ai primăverii noastre

Ne luminează drumurile-n noapte,

Când pașii tăi mi-acoperă sărutul

Prizonier la porțile iubirii,

De ce-mi vorbești de carceră, de moarte?

Azi pentru tine-i ziua înfloririi.

Eu sunt un gardian ce strâng magnolii

La pieptul răvășit de pasiune,

Mă plec în fața ta pios, iubire,

Că libertatea-i doar o opțiune.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.136

Ioan Grigoraș. “Penitență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14119225/penitenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.