Poezie

Fulgul tău de nea

1 min lectură·6 decembrie 2017

Mediu

- Simt iarna cum se zbenguie-n Dumbravă

Și te îmbie sus la Păltiniș,

Cum fulgii de cleștar, puși pe gâlceavă,

Ți-ating cu palma sânii pe furiș.

Te-ar dezbrăca de tot și fără teamă

S-ar cuibări în fiecare por,

Doar să-i alinți, să-i bagi puțin în seamă,

Să-i lași să se topească pe picior.

I-aș aduna cu buzele acasă,

Când focul ar dansa în șemineu,

Să fie iarna lungă și geloasă

Că fulgul preferat de tine-s eu.

- Decembrie pornește să aștearnă

Covoare de tandrețe pe Cindrel,

Mi-e dor de noi și-acest debut de iarnă

L-aș îmbrăca în vise, fel de fel.

Nici nu-ndrăznești să crezi că-mi trec prin minte

Atâtea fantezii... Ce pot să spun?

Am încercat un an să fiu cuminte,

Dar mă găsește, iarăși, Moș Crăciun

La șemineu, spunându-ți o poveste

Și-apoi traind-o-așa cum n-aș fi scris

Vreodată un poem care s-ateste

Că nu mi-ai fost prin lege interzis.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

012.849

Ioan Grigoraș. “Fulgul tău de nea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14117291/fulgul-tau-de-nea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

frumos adus din condei...

Esența e mai puțină parcă,
poate și pentru că sărbătorile
nu ne împing la "gând"
ci la visare...