Poezie

Fără constrângeri

1 min lectură·5 decembrie 2017

Mediu

- Mi-e uneori așa de dragă viața

Că m-aș propti cu mâinile în cer

Să-i colorez în roșu dimineața...

Mi-e, câteodat,-așa de dor să-ți cer

Să mai rămâi o clipă lângă mine,

Pe prispa unui gând, să-ntreb ce faci,

Să împărțim cutia cu praline,

Pe ochi să mă săruți, așa cum faci

În fiecare zi, chiar dacă-n lume

Se duc războaie cu și fără rost,

Mi-e dragă viața, felul ei anume

De-a-mi oferi în tine adăpost.

- Am deseori nevoie de lumină

Și-ndrept privirea către cer flămând,

Mi-e dor să mă alinți, lângă tulpină

M-aș strecura cu fiecare gând

Să țesem curcubeul împreună

Și dimineața s-o-mpărțim la doi,

Când luna vrea în poală să-ți apună,

În brațe să ne strângă pe-amândoi,

Iar fiecare răsărit de soare

Să ne găsească goi în așternut...

E lumea-ntreagă astăzi o-nchisoare

Din care-am evadat pentr-un sărut.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.459

Ioan Grigoraș. “Fără constrângeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14117258/fara-constrangeri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.