Poezie
Fără constrângeri
1 min lectură·
Mediu
- Mi-e uneori așa de dragă viața
Că m-aș propti cu mâinile în cer
Să-i colorez în roșu dimineața...
Mi-e, câteodat,-așa de dor să-ți cer
Să mai rămâi o clipă lângă mine,
Pe prispa unui gând, să-ntreb ce faci,
Să împărțim cutia cu praline,
Pe ochi să mă săruți, așa cum faci
În fiecare zi, chiar dacă-n lume
Se duc războaie cu și fără rost,
Mi-e dragă viața, felul ei anume
De-a-mi oferi în tine adăpost.
- Am deseori nevoie de lumină
Și-ndrept privirea către cer flămând,
Mi-e dor să mă alinți, lângă tulpină
M-aș strecura cu fiecare gând
Să țesem curcubeul împreună
Și dimineața s-o-mpărțim la doi,
Când luna vrea în poală să-ți apună,
În brațe să ne strângă pe-amândoi,
Iar fiecare răsărit de soare
Să ne găsească goi în așternut...
E lumea-ntreagă astăzi o-nchisoare
Din care-am evadat pentr-un sărut.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001455
0