Poezie

La Hanul lui Manuc

1 min lectură·2 decembrie 2017

Mediu

- Te-aștept diseară pe ulița veche

Cu murgi-nșeuați sub becul spart

Ce vor zburda nebuni, loviți de streche,

Prin noaptea cu năframă de brocart.

Ne vom opri într-un târziu pe-o stradă

Pe unde n-a trecut niciun haiduc

Și-n brațe te voi trece prin arcadă

Spre un iatac, la Hanul lui Manuc.

Luna-i de miere, nimeni n-o să știe

Că te-am răpit, hangiul e fidel,

Îndrăgostit de noi și poezie...

Pe deget îți voi pune un inel.

- Romanțe vechi să cânte lăutarul

Despre iubiri ce n-au apus nicicând,

Să clocotească vinul în paharul

Atins de buze. Să te-aud spunând:

“Iubito, lasă noaptea să-ți coboare

Pe sânii mici, cu sute de stihii,

Și cerul tot să-ți pună la picioare

Ce n-am putut să-ți scriu în poezii.”

N-o să invoc vreodată dimineața,

Știm amândoi că drumurile duc,

Prin nopți de foc să le gustăm dulceața

Într-un iatac, la Hanul lui Manuc.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.326

Ioan Grigoraș. “La Hanul lui Manuc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14117137/la-hanul-lui-manuc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.