Poezie

(In)adecvat

1 min lectură·29 noiembrie 2017

Mediu

- Ar fi de spus mai multe despre mine,

Iar despre noi... atâtea au rămas

Sub umbra de mister ce contravine

Cu lumea însăși. Din acest impas

Cum vom ieși? Hai, spune-mi despre tine

Ce nu s-a spus și ce-ai adăuga?

Descinzi cumva din genele latine,

În AND-ul tău e urma mea?

Că prea te simt din mine făcând parte,

Prea sunt a ta și-mi place să constat

Că te cunosc de dincolo de moarte

În felul meu de-a fi, (in)adecvat.

- Nu știu de când împart cu tine prana,

Cum genele ni s-au încrucișat,

Dar cu licoarea ta mă-mbăt și cana

O umplu uneori (in)adecvat.

Cu setea de-nceput găsesc mistere,

Pe care încă nu le-am cercetat,

Te simt pulsând prin ramuri de artere

Și te doresc ades (in)adecvat.

Mă locuiești genetic, rezidentă

În AND-ul meu, ca un citat,

Mi-ai tatuat pe suflet o amprentă

De te visez, mereu, (in)adecvat.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.263

Ioan Grigoraș. “(In)adecvat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14117010/inadecvat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.