Poezie

Împleticit de vrajă

1 min lectură·1 septembrie 2017

Mediu

- Mă joc ades prin părul tău, minune,

Cu degetele-l pieptăn spre izvor

Și-ascult povestea ta, când curg pe strune

Metafore albastre. Pe picior

Mai zăbovesc o noapte, spre lagună

Împleticit de vrajă mă strecor

Și inima-mi aleargă ca nebună,

Când în adâncul apelor cobor.

Sunt consumat de lavă ca o coală,

Cerneala se aprinde-n foișor,

Eu tremur tot, nu știu pe care scală

Cutremurul din mine să-l măsor.

- Seismele acestor nopți albastre

Aprind când trec un foc mistuitor,

Cărbuni încinși sub trupurile noastre

Și hainele-aruncate pe covor,

Dezordinea din suflete,-ndoiala,

Că până și săruturile dor,

Obsesia că-mi voi spăsi greșeala

În ziua când voi învăța să mor

Sub ochii tăi, în brațele dorinței...

Sunt zilele de-un calm sfâșietor,

Dar nopțile-n adâncul conștiinței

Pătrunzi flămând, ca visul de ușor.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.394

Ioan Grigoraș. “Împleticit de vrajă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14112511/impleticit-de-vraja

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.