Poezie

(Îm)potriviri

1 min lectură·3 septembrie 2017

Mediu

- Ne-mpotrivim acestui val ce trece

Cu remușcări cu tot, dac-or fi fost

În carnea mea stigmatul tău rămâne

Întipărit de-o viață. Pe de rost

Te știu, iubite, buzele și sânii,

Și pântecul fierbinte, stepe moi

Ce-au înverzit sub mâna ta, deodată,

Chiar dacă toamna vine peste noi.

Și ce păcat e-acesta ce-mi îmbracă

În fericire trupul când mă pierd

La pieptul tău... Ce dulce-mpotrivire

Mă-ntâmpină când versul ți-l dezmierd.

- Mă-mpotrivesc uitării ce-și așează,

Pe amintiri, o pătură de praf,

Înmoi penița-n soarele de-amiază

Și-ți scriu pe trup poeme olograf.

Ea nu mă poate păcăli, zădarnic

Efortul ei de-a-nvinge sărutări,

Când chiar bătrânul timp ne-a fost paharnic

Și vremea n-are iz de eșuări.

Caniculă a fost, apoi furtună

Și zile despuiate de nebuni,

Dar nimeni n-a putut nicicând să spună

Că ne-am oprit din zămislit minuni.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

012.435

Ioan Grigoraș. “(Îm)potriviri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14112599/impotriviri

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Mereu rămân fără cuvinte când te (vă?) citesc...

Nu pot descrie sentimentul lectural,
sublim până la nebunie...

Aici e POEZIE...
Atât!