Poezie

Vară argută

1 min lectură·12 august 2017

Mediu

- Pe unde ești? Ce mare te sărută

Pe harta desenată de o scoică

În talpa ta? De-ai ști cât de argută

E vara fără tine. Ca o doică

Mă leagănă pe brațe doar poemul

Ce mi l-ai scris peste destin, în fugă

Când ai plecat spre sud... Eu depăn ghemul

Cu amintiri și-nalț spre cer o rugă

Septembrie să mi te scoată-n cale

Să te adun din valuri, nestemată,

La pieptul tău să ard, între petale,

Să-mi lași, spre toamnă, ușa descuiată.

- Sub pașii mei dansează alegoric

Doi fluturi albi, pe glezne urcă timpul

Făcând popas pe coapsă, euforic,

Doar știi și tu, escaladând Olimpul

De zei și muritori sunt mai aproape

C-o veșnicie, două, ce contează?

Mediterana-mi curge pe sub pleoape,

Iar inima voit și-accelerează

Bătăile. Mi-atât de dor de tine

Că pe pământ coboară însăși Hera

Să mi te-aduc-aproape. Poate mâine

Îți voi șopti: Iubite, kalimera!

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.298

Ioan Grigoraș. “Vară argută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14111562/vara-arguta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.