Poezie
Peceți de dor
1 min lectură·
Mediu
- Vezi tu, iubirea mea, descrește ziua
Și vântul cântă-n sălcii plângătoare,
Mă doare lipsa ta ca adevărul
Dintr-o minciună calm-ispititoare.
Pe cerul tău se-nghesuie albastrul
Atâtor veri pierdute sau absente,
Pe tâmpla mea sculptată-n alabastru
Ninsori de vis. Pe alte continente
O fi târziu sau soarele răsare
Cu-același dor ce-mi bate nebunește
În piept, de-atunci, de când mi-ai pus pe buze
Pecetea unui dor ce nu descrește.
- Simt cum se duce vara ca o toană
Ce ne-a atins în joacă minutarul
În maniera ei shakespeariană
Lăsându-ne doar să ghicim tiparul
Romanțelor păstrate sub pecete
În inima bolnavă de iubire,
Se duce iar, și iar rămân regrete
Că-n anotimpu-acesta n-am fost mire
Să te conduc de mână în poiana
Cu flori de liliac. Trimite-mi veste!
Pe degetul subțire, Liliana,
O să-ți așez inelul din poveste.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
012.414
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Peceți de dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14111520/peceti-de-dorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Absența în iubire deschide un gol în care se depune ’’durerea’’ care are similarități cu un ’’adevăr’’ în care s-a inserat ’’o minciună calm-ispititoare’’, iar dacă minciuna se insinuează în iubire, aceasta devine zgrunțuroasă, perisabilă și supusă alterării.
0