Poezie
Restanță estivală
1 min lectură·
Mediu
- E tot mai cald și noaptea se dilată,
Prinde contur și trupul tău în pat,
Eu îl recit boem și câteodată
Simt că devin un zmeu înaripat.
Nu-mi pasă de canicula nebună,
De fus orar sau de meridian,
Când te transformi din liniște-n furtună,
Eu scot prin vene flăcări, sunt vulcan.
Mă mistuie dorința ca o boală
Și am nevoie de un tratament,
Alintă-mă, primește-mă în poală,
Să nu mă lași, iubito, corigent.
- Când mâine-n zori pe proaspăta zăpadă
Mă vei găsi, sărută-mă ușor,
În noaptea asta stelele-au să cadă
Peste pământul ars de-atâta dor.
Îți amintești, iubite, când prefața
Acestor perseide o scriam
Cu tocul vremii înmuiat în viața
Ce ne bătea cu degetele-n geam?
În patul tău, sub albele dantele,
Stăteam ascunși de lume, chicotind,
Pierdut de-atunci în gândurile mele
Guști fructul pasiunilor cu jind.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
012.595
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Restanță estivală .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14111604/restanta-estivalaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iubirea e o ’’boală’’ când este invadată de gelozia cronică, acidă și crasă, de neîncrederi în partener care răstignesc fidelitatea, sau poate fi o fericire stabilă, de natura erosului, când sentimentele, gândurile și ’’pasiunile’’ se sincronizează și se armonizează.
0
