Jurnal
la doi câini
1 min lectură·
Mediu
la doi câini erau într-adevăr doi câini cât china
care păreau trofee de vânătoare
blănuri întinse pe jos
când se jucau dărâmau mesele
vărsau berile
te făceau din om neom
erau și minori care sugeau beroase și tutun
și d-alde tac\'su care răcneau la ei
bă, io te-am făcut, io te omor
cât stai în casa mea, faci ce spun io
și mai erau ocazional și doi lăutari
unul cu un acordeon, altul cu o tobă de bongo
care cântau gratis
(nu ca trompetistul Culai de la morți)
pentru pretenari:
Eu nu mă dau pă orișicine
C-am talent și îmi stă bine
Eu nu mă dau p-altcineva
Că n-are valoarea mea
032600
0
P.S. zic eu ca nu e poezie dar se poate sa ma insel.
Marian