Ina Simona Cirlan

Delicios! Imi pare bine ca te-am gasit!

Ai simtit bine, ca de obicei! Plangi, faci curat si deschizi geamurile sa intre soarele! Eu inca sunt cu ele, larg deschise... si te vazui trecand pe aici! Bine ai venit!

Nu stiu de ce nu am primit notificari pe e-mail despre comentarii! Si eu m-am foit in jurul titlului, dupa cum spuneam... Hi!Hi! Nastrusnic mai stii sa comentezi, Cristinica! Iti multumesc, batand incetisor din gene!
Acelasi drag!

Promovarea merge greu pentru ca impresarul, nu e foarte bine pregatit! Dar, sa fii sigur ca o vei primi, imediat ce reusesc s-o transcriu \"electronic\"!
Poti contacta editorul la adresa din subsolul \"textului de exceptie, fie vorba intre noi\" !
Cu drag!

La modul foarte „concret” n-as avea cum sa-mi dau cu parerea avizata(ca eu numa’ pe asta o folosesc, sa stii, pe alelalte le tin la cotlonite bine) , dar daca ma iau dupa ce simtii cand m-am bagat sub patul in care te aflai mata cu frumusata aia de Modjolina, pot sa zic ca si fatuca aia overdosata :” Bre, Flintobertobreezule ce talente ai pe tine!”.

Am venit precum Cenusareasa, cu carpa de praf in mana si tu, ma facui printesa??? Îmbujorata, trecuta binisor spre un un grena de fapt, iti multumesc pentru duminica asta in care mi-ai adus zambetul pe buze! Am o poza in care aduc binisor cu Cleopatra, ma mai gandesc daca sa o pun!
Te astept cu drag, oricand!

Unde sunt dom\'le retetele alea? Am socotit si cu betisoarele cat fac 24 de ore dupa 19 mai si tot imi da ceva cu zecimala! Mi-a scapat ceva? Bag de seama ca as mai putea inca inscrie...

Flintobertobreezule,
Gata de-acu\' te-am buchisit a scrie, m-am tinut de promisiune, stersei, pusei si naftalina era nevoie sa stii, ca moliile vin, arde-le-ar focul! numa\' unde gasesc etichete cu 100% talent!
Dar nu-mi pare rau deloc, asa sa stii, a fost o placere, la care n-am sa renunt de aici incolo!

Domnule Mardare,
Eu is al 2998 vizitator de pe site-ul ala care te citeste(era mai bine a 2998 vizitatoare?) Nu stiu ce sa zic ca nu ma primira astia cu tot cu gramatica la mata, la puscarie).
Ehei, de data asta era sa ma pacalesti, ca ai lovit sub acoperire, te trecui la poezele, da’noroc ca traiesc in Romania, si de la asta , mi s-a ascutit simturile dureros de dureros!
Tare-mi place de matale cum povestesti! Auzi caleasca trasa de 40 de cai... Lasa , sa-ti de Dumnezeu 100, ca se-nvata unul pe altul la ham, nu-ti face griji !
Recidiveaza , te rog frumos, ca te gasesc si daca te treci la concursuri... ma-ntep eu cumva!

Si eu simt la fel! In mod sigur ne cunoastem de multi ani! In pagina mea, la singurul text cu steluta de acolo, vei gasi in comentarii adresa mea de e-mail! Te astept cu mult-mult drag!

Flintobertobreezule,
M-ai incurcat rau cu nick-ul asta, mi se impleticira si degetele pe tastatura si...na! acu era sa uit ce-am vrut sa-ti spun!
Am vrut sa spun ca da! mi-a placut! Ai reusit sa redai cu acuratete si mult umor, limbajul „internautilor” contemporani. Eu, oricat m-as stradui, nu pot reda segmentul asta de viata care curge doar pe langa mine... nu stiu de ce, dar tu ai facut-o cu multa finete! De efect si parantezele , mi-a placut de fapt intregul text si m-ai facut curioasa. Acusica iti umblu prin proza!

Eleno,
Iti scriu cat pot de repede ca, acu daca zici ca te lasa auzul, ma repezii pana nu te-o lasa vederea de tot, ca si eu is pensionara si stiu cum se astern buclucurile astea peste om, deodata asa de zici ca se crapa ceru’n doua cand ti-e lumea mai simpatica!
Simti-i si eu un junghi in preajma inimii, cand te vazui la inmormantarea Didinei, da’, n-am indraznit sa zic nimica –nimicuta ca tocmai se sculase femeia din morti si nu se cadea sa vorovim de ale noastre, nu-i asa?
Dar acu’, daca tot am consumat amar de lemne sa tin cafeaua aia calduta, socotesc ca-mi esti datoare oarecum si-ndraznesc ca, poate o punem de o comisie interculturala cum ziceai si tu, sa facem schimb de datini si obiceiuri, ca barbatii stie ei ce aia societate cu probleme, dar noi suntem gaturile ei, societatii adica!
Cand am citit faza cu autograful si am priceput in sfarsit, de ce-mi cerusesi tu foc la tigara, m-a inceput un ras de ala de te tine mult-mult! ca, se uita lumea la tine si se cruceste „Saraca, rade si ea de ce-si aduce aminte!” , stii tu de care... udai si broboada de atat sters pe la colturi, si drept iti spun ca-mi pare cam rau, ca o tineam de moarte, acolo si eu.
Iti dau adresa mintenas, ca de asta am si venit, ca la mine nu e buluceala, cine Doamne iarta-ma!, sa vina , da’ poate o sa-mi spui si mie ce si cum facusi de la tine e atata trafic!
Deci : inacirlan@yahoo.com
Te astept cu drag, oricand!
La multi ani! Sa fii fericita!

Bata-te-ar norocul, Elena ca m-ai speriat! Tocmai ma pregateam sa o dau deoparte ca scazuse aman! Da, acum bine ca stiu, fierb iute alta si-o pun in termos, negresit!
Ma bucur ca ai venit si ca ti-a placut !

Neaparat sa se culce copiii, eu raman aici, in fata calculatorului, cu tine de mana, prin anotimpuri pana s-or naste zorii pe umerii nostri spre innobilare!!!
Frumos dar i-ai facut prietenei tale, Amadriado!
\"in ochiul de migdala amara al marii\"
\"oamenii au disparut intr-un cozonac \" cum faci sa le stii tu pe toate???

O semnificatie in plus, adaugata zilei tale de nastere...Sa-ti fie de Inaltare anul in care pasesti!
Cu drag!

Haoleu! Manca-ti-as ochisorii tai, mai Florinel! Pai ce-mi facusi tu, acu\' cand sa plec , ca am serbare la ala micu\'? Jur pa sapa ca nu-mi pot aduna, colturile gurii la un loc, de raul tau!
Bestial! Ma intorc sa mai citesc odata!

Crede-ma, nu pot scapa de zambetul care mi s-a latit pe fata, Amadriada draga, citind comentariul tau! Auzi,\"desert cu oaze, sau duiosul cactus moldovenesc\"! Vreau sa-ti marturisesc ca eu nu-ti citesc numai poeziile, ma tin de tine, ca scaiul evident!, si imi bag nasul si in comentariile pe care le faci! Intotdeauna mi le administrez ca pe un desert, sa stii! Nici nu stii cat ma bucur ca ti-a placut si ai avut rabdare sa o citesti!
Cu mult drag!

Cum spuneam si data trecuta: o diferenta substantiala de ton si stil. Textul e , de fapt, o fotografie a realitatii de zi cu zi, neretusata voit, in nici un fel. Nici raze de soare care sa-i mangaie parul matasos al pesonajului feminin, nici muscate rosii ca sangele in coltul biroului in care se petrece actiunea... nimic!
La inceput am fost debusolata de faptul ca, personajele au doar initiale, dar am inteles apoi, ca acest lucru nu face decat sa sublinieze faptul ca, in fiecare colectiv exista un domn H, un domn AP si, arareori, o domnisoara VN, care isi risca „pielea” din dorinta de a fi intreaga, de a spune adevarul despre ea insasi.
Parantezele cu gandurile din spatele vorbelor, scot in evidenta cu claritate, dualitatea de care „suferim” cu totii in orice tip de interactiune cu ceilalti.
Singurul lucru, care imi pare ca, micsoreaza valoarea fotografica a textului este faptul ca autorul nu a reusit sa se detaseze de trairile personajelor sale.
Un text foarte reusit, dupa parerea mea, Florinel!

\"priveste cat de frumos un poet se catara
cu cirese la urechi pe scara Richter\"

Exact asta as fi vrut a sti sa-ti spun eu!

Ba, da-mi voie sa declar ca e poezie si e chiar frumoasa! Poate ar fi bine, sa mai cauti in locul acela ganduri cu rima!