Ina Simona Cirlan

Florinel,
Bine că mi-am luat de-o grijă cu pesimismul:), e super varianta pe care ai prins-o.
Probabil că în cele două am reușit să fiu mai concentrată... Deocamdată le las pe toate la bal:), mai târziu când m-oi dumiri și eu de ce îmi vin și ce să fac cu ele cu siguranță le voi mai aranja.
Bine că am aflat părerea ta, altfel mă mai parpoleam o vreme:). Îți multumesc, cu mult drag!

Mărie,
Rară încep să fiu numai la păr de la o vreme:))! Nu e nimic deosebit pe aici, oricine poate să întoarcă sensurile cu susul în jos, ia încearcă și tu! Chiar sunt curioasă, ce zici?
Cred că îmi trebuie alt titlu, pentru că minunățiile de mai sus vin ciudat și pe tonuri diverse așa încât unele nu se încadrează cu ușurință aici.
Are cineva o idee?

Final de excepție, domnule Athanasie!
Prinsă până la urechi în betonul dosarului, nici nu mi-am dat seama că citeam declarația victimei ucisă prin omor cu parul!:))
Mă bucur teribil că am luat câteva picături de \"Curiozil\", altfel n-aș fi ajuns la dumneavoastră în pagină.
O reală încântare pentru mine!

Mi-e frică incă să zic dacă am curaj sau nu. Trebuie să găsesc întâi definiția , să nu mă faultez de una singură:)).
M-ai omorât cu titlul comentariului tău... am ochii înlăcrimați de la un zâmbet cu hohote.
Îți mulțumesc, Ela, o să încerc să mai fac strungărețe:), bag și pesimismul la căutare.
Îmi place pofta cu care știi să râzi!
Drag!

\"Paianjenul\" ar trebui să-și roadă unghiile citind textul tău:).
Numai că, niciodată el nu se va regăsi în descrierea ta, asta ar însemna să părăsească categoria grea:).
Incisiv, ironic, stilul acesta te prinde la fel de bine.
Încerc să nu te pierd din ochi!

Bine făcuși, Maria, strungărețele au farmecul lor, trebuie lăsate exact așa:), sa vezi tu câte ți se vor trage de acolo:)) Johnul ăla e șmecher vrea bani și pe ce strică, eu ți urez molipsire grabnica:)

Lory,
Zâmbetele și tonusul tău nu pot decât să mă mobilizeze și pe mine. Mă bucur să aflu că au trecut toate testul. Mă ajută să le pot alege pentru a culege:)).
Mi-a fost tare bine să vă găsesc aici, multumesc!
Cu mult drag!

Din pacate, unul din neajunsurile tehnice ale site-ului mă face să răspund cu întîrziere. N-am știut că ai fost aici, Maricica.
Îți mulțumesc pentru aprecieri! Ești binevenită oricând!

Eseul acesta m-a atins intr-un fel special, pentru ca sărbătoritul are, acum, dacă am calculat bine doar 16 ani, vârsta copilului meu mare. În vreme ce al meu visează doar mingi cu buline roș-albastre, cântă imnul Stelei cu o îndârjire ce te face să crezi că urmează vreun război intergalactic:)și nu o bâțîială pe crampoane, iată, un alt Alexandru sculptează poezii pe colțuri de inimă.
Pentru duioșia și luciditatea cu care Maria creionează un suflet în cuvinte, pentru faptul că eseul de mai sus mi-a stîrnit curiozitatea de a afla mai multe despre poetul Alexandru și pentru că: la 16 ani e important să știi că lumii îi pasă de tine, înstelez acest text.
La mulți ani și la mai mare, dragă Alexandru! Să ai puterea și Iubirea necesară de a-ți croi viața așa cum îți dorești!

De bine, da!
:))) Bag de seama ca ai trecut si pe la celelalte zambareli, uite-asa imi trecu prin minte sa fac scurtaturi din pagina asta, multumesc!
Bine ca nu-i acostare:) nu-mi pregatisem culoarea de metafora:)).
M-am bucurat regasindu-te aici, sper sa recidivezi:)!
Drag!

De bine, da!
:))) Bag de seama ca ai trecut si pe la celelalte zambareli, uite-asa imi trecu prin minte sa fac scurtaturi din pagina asta, multumesc!
Bine ca nu-i acostare:) nu-mi pregatisem culoarea de metafora:)).
M-am bucurat regasindu-te aici, sper sa recidivezi:)!
Drag!

Uite, din ultimele poezii postate asta mi-a plăcut cel mai mult. Tu îi spui \"Nervozitate\", eu, aș spune că aici te-am găsit ghiduș. Nu mă întreba de ce... chestie de filtre:))

Proza de tipul celei pe care tu o scrii e foarte dificil de comentat sau analizat. E mai mult o zbatere, un filtru uriaș rațional prin care încerci să strecori spre o analiză atentă lumea, oameni și sentimente. Fiecare are o anumită culoare de fond, percepții și filtre individualizate... singurul lucru liniștitor este că alegerea paletei de nuanțe ne aparține în totalitate. Descompunerea privită ca sămânță pentru mii de viitoare compuneri, creșteri, evoluții ar putea aduce tonurile calde introspecțiilor tale.
Interesant, pentru mine, e faptul că mi-a venit mai ușor să mă apropii de poeziile tale. Acolo, pari dispus să condensezi acordând concesii subconștientului afectiv- râul subteran care ne hidratează splendoarea ființei divine ce suntem.
Voi încerca să țin aproape, poate reușesc să-ți vând alte filtre:)) sau măcar câteva zâmbete!

Gelu,
Ma bucur ca ai trecut pe aici! Mi-am adus aminte ca imi propusesem sa ma intorc in pagina ta.
In ultimul timp asist neputincioasa cum mi se stafideste memoria:).

Dorin,
Esti binevenit oricand! M-am bucurat sa aflu ca avem aceeasi locatie:). Voi ajunge si eu cu siguranta la tine in vizita! Tine fursecurile aproape:))!

Va multumesc pentru zambet!

Mi-e mie clar acum că îți funcționează și ochiul ăla din ceafă:)), ăl\' de vede, simte și aude și fără de care n-ai putea zâmbări cu atîta dezinvoltură și în piele de prozator:).
Mi-a plăcut de Armand Tărâță, la pachet cu bunicul patriot, sunt hotărâtă să urmăresc seria și să revin la antrenamente, în cel mai scurt timp.
Pune până atunci melodia lu\' Tom Gions:)), te rog!

Un scenariu căruia nu-i lipsește nimic: umor, intrigă, vervă, paranormal, normal, indicații de regie, focuri de artificii, pisici moarte, camioane sinucigașe, stafii cu stafifobii... pfui! ... cred că n-am ajuns decât la jumătate!
Punctul forte al textului o reprezintă secvențele în care cu zâmbet în colțul gurii, autorul ilustrează cât de diferite pot fi versiunile și interpretările asupra unui eveniment. Atît de diferite încât protagonistul, năucit, \"cine sunt, un sinucigaș erou, un complice la o crimă asasinat de complicea lui sau victima unui stupid accident de toaletă?\" iși pierde până și identitatea de stafie adevărată:)
Un text pe care îl recomand cu multă căldură, aprinzând încă un reflector:)
Dorina, mă bucur că te-am întâlnit, vreau un bilet la următoarea piesă:)

Vasile,
Poezi-m-ar să mă poezească poezia vreodată:))!
Trebuie să te cred pe cuvânt în privința minciunilor, oricum ești prevenit:). Multumesc, te mai aștept!

Mărie dragă,
Râsul tău valorează cât o constelație printre zâmbetele astea strungărite!
Îți mulțumesc, în special, pentru pofta pe care am simțit-o în spatele cuvintelor. Uite, stau la zid și astept plutonul ăla de cuvinte:)).
Mult drag!

Mare surpriză- mare!. Mă gândeam că ești în Bahamas scăpărând scăpărici scăpărători:)). Aștept să te re-activezi, pune mâna pe flintă și împușcă vreun stol de poezii, urgent! Pe mine tot aici mă găsești... hăzosul se întoarce odată cu cel de la Moscova, adică ... ehehe! Știu și eu? Umblă vorba:)).
Aștept cu mult drag, să revii!

O poezie foarte frumoasă. Transmite un sentiment de tristețe atît de apăsător încât pentru o vreme mi-au tăcut toate gândurile.
Dedicația se va pierde. Conjunctura, asemenea. Va rămâne poezia și o biluță albă în sacul tău.
Eu, cu săcuștețul de bile negre în cărucior, o să plec mai departe încercând să ghicesc firul care dezleagă enigma omului- Pavel Păduraru.
Namaste, Pavele!

Se știe sigur că nu cocoșul, cică...

Când pornești la vale un bolovan, șansa de a pescui o avalanșă este foarte mare. Ai dat o definiție dură epigramei. Era absolut logic să intri în colimatorul epigramiștilor. Felul în care au reacționat n-a depășit ringul epigramistic. Deși, stiu că tu ai o altă definiție a epigramei, o aduc pe cea oficială drept argument:
\"Epigrama- specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică.\"
Trimiterea la KGB nu a fost făcută de Diviza iar cea de \"neputincios\", viza faptul că nu ai acceptat invitația la \"duel\", cel puțin asta este interpretarea mea.
Nu îl cunosc pe Ion Diviza altfel decât după pașii pe care-i lasă pe aici. Întotdeauna a pășit cu multă eleganță, cu maturitate, bun simț și finețe. Asta a fost motivul pentru care textul tău m-a făcut să reacționez. Dacă și pașii tăi vor lăsa urme pe care să nu-mi fie teamă să calc, oricând voi simți că ești atacat fără motiv, fie că vrei fie că nu, voi lua atitudine pentru că așa sunt eu, un fel de Pokemoancă:) care mârîie la nedreptăți deși, sunt convinsă că eu fac, în fiecare zi, mai multe decât observ:).
Drăguță... hmmm... e una din ipostazele cu care am mari probleme. Buza superioară începe să-mi fluture, mi se văd caninii și toată drăgălășenia zboară în patru colțuri:).
Reacția ta la comentariul făcut de mine a fost elegantă, drept pentru care încerc să fiu la fel, fără să mă calc singură pe bombeu:)

... așa se numește ceea ce faci tu aici și cred ca acest text ar fi avut loc, doar în pagina de autor.
Să mă explic! Dacă eu calific textul scris de tine, mai sus, drept o mizerie spun un adevăr. Dacă, în loc de asta spun că ești un mizerabil s-ar putea să fie tot un adevăr dar se cheamă atac la persoană. Deci, mă abțin, tu n-ai făcut-o.
Dar altceva voiam să spun cu comentariul acesta. Ce are a face sula comunismului cu prefectura lui Diviza? De unde știi tu cît de vesel sau trist, zglobiu sau supus a fost?
Dacă te simți în stare să faci o epigramă poate se îndulcește agurida și răzbelul îl poți duce, elegant, între ei, demonstrându-le că poți face șase căcănele pe minut.
Sunt convinsă că o să te bucure comentariul meu, pentru că, permite-mi să te citez:
\"... nu trebuie, așa cum fac alții, să ne supărăm de un comentariu sau altul. Fiindcă fiecare dintre noi face și câte-un text bun, și câte unul sau mai multe de rahat. Sau invers. Cred că e ceva firesc.\"
Parol!
PS. Nu te grăbi să-mi faci vreun text dedicație... pot supraviețui și cu și fără.