Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Puritanul dresor de licurici

2 min lectură·
Mediu
Scormonind prin gunoaiele zilnice am găsit un Dumnezeu care și-a pierdut unicitatea, mântuitorul smeriților a ajuns un fel de recuzită. Traversează un moment de multiplicare. Pe față i se poate citi chinul de a elimina afecțiuinea ca pe o abatere de la normalitate. Constată pe propria lui piele că demnitatea umană este generatoare de conflicte. Încercarea de a omorî din fașă demnitatea poate genera un fel de respingere, o răceală generalizată. Agresiune... supunere... greu de spus. În toată această mirare aștept să fiu lovit de energiile necreate. Firele harului fără început și fără sfârșit e, ca și cum, m-aș pregăti să locuiesc un alt spațiu mental. Și totuși, nu are un chip distinct. Se aude doar bolboroseala unui cuvânt care usucă inima. Privesc în jur. Unii sunt chemați să proclame, alții sunt lăsați să se roage... vise întregi aglomerate de carne trandafirie în coruri extatice. Peste toți și toate se risipesc aripi fragile de fluturi. Este posibil războiul între îngeri? Oare pot fi capabil să contemplu cu mintea invizibilul? Dar să mă înalț la el? Timpul se scurge ca o apă menajeră prin rigole. Desfrunzit până la ultimul gest simt cum orbecăiesc viermii prin roua dimineții. Mătrăguna își schimbă verdele într-o otravă perversă precum femeile ușoare sentimentele de-o oră. Prin aceste locuri voi da de capătul mâniei. Dibace uitături din zeci de cotloane, mirositoare șoapte, naivii dulăi îmi sfâșie carnea din beregată. Neînțeles excesul semnelor. Nehotărât, sărac, sătul de aparențe am hotărât să mă apuc de băut. Să pot să suport o trădare neîmplinită. Nici o libertate, numai vicii în notă vulgară. Încă neatins de oboseală îmi privesc umbra doborâtă de ecoul unui tunet. Bestie lacomă prăbușită lângă un zid, într-o fundătură. Prea multe eșecuri în așteptarea mântuirii prin tăierea firului ombilical. Într-un ochi de geam îmi zăresc chipul. Puritanul dresor de licurici scormonind prin gunoaiele zilnice. Prin rigole, lingoarea împinge cohortele de morți spre vale. Cum care vale? Multe... prea multe interogații...
023.224
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
323
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Gelu Bogdan Marin. “Puritanul dresor de licurici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gelu-bogdan-marin/proza/168336/puritanul-dresor-de-licurici

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ina-simona-cirlanICIna Simona Cirlan
Proza de tipul celei pe care tu o scrii e foarte dificil de comentat sau analizat. E mai mult o zbatere, un filtru uriaș rațional prin care încerci să strecori spre o analiză atentă lumea, oameni și sentimente. Fiecare are o anumită culoare de fond, percepții și filtre individualizate... singurul lucru liniștitor este că alegerea paletei de nuanțe ne aparține în totalitate. Descompunerea privită ca sămânță pentru mii de viitoare compuneri, creșteri, evoluții ar putea aduce tonurile calde introspecțiilor tale.
Interesant, pentru mine, e faptul că mi-a venit mai ușor să mă apropii de poeziile tale. Acolo, pari dispus să condensezi acordând concesii subconștientului afectiv- râul subteran care ne hidratează splendoarea ființei divine ce suntem.
Voi încerca să țin aproape, poate reușesc să-ți vând alte filtre:)) sau măcar câteva zâmbete!
0
@gelu-bogdan-marinGMGelu Bogdan Marin
Mă bucur că a-i trecut pe la mine... Oricum astept păreri în continuare.
Cu prietenie...
0