Diavolul și domnișoarele de companie
Cînd reușești, înseamnă că ai reușit.Cînd nu,o iei de la capăt. Restul e o farsă. Chestia nu îmi aparține. A spus-o un pictor. Manet. În schimb mi se potrivește de minune. La mai puțin de
Visul frumos al unui cîine de salon
Sînt aici pentru a învăța să mor, nu să trăiesc. Am ajuns la această limită. Asta îmi propun. Acum este momentul. Grea treabă. Poate cea mai grea. Un anotimp senin se prelungește nespus. Diminețile
Mediocritatea lașității noastre – respirare alertă
...trăiești printre oameni împarți zîmbete din complezență cauți din obișnuință adevăruri...dar fiecare cu adevărurile lui...ca o nălucire a înstrăinării totale de celelalte adevăruri...de cum te
Doar un joc...dar pervers
La cumpăna disprețului față de ziua de mîine,cînd diavolul devine tot mai insistent,m-a sunat un prieten obosit din cauza lipsei de idei. Era intrigat de dizarmoniile unui real ieșit din matcă pe
Puritanul dresor de licurici
Scormonind prin gunoaiele zilnice am găsit un Dumnezeu care și-a pierdut unicitatea, mântuitorul smeriților a ajuns un fel de recuzită. Traversează un moment de multiplicare. Pe față i se poate citi
Cu gura spartă într-un zâmbet complice
Ca suflarea unui animal cu sânge fierbinte improvizez zilnic un fel de sanctuar mincinos. Mă acopăr ușor cu mirosul vag al unui sentiment în descompunere provenit de la urechea lipită de ușa
