Scrisori deschise din imprudenta! (III)

Iepuraș mic și urecheat, Numai ce a plecat primarul de la mine că m-am și repezit să-ți scriu, drăgălașule, de frică să nu mai vină careva și să rămân gestantă cu scrisul cum rămân ofiliții aștia la întreținere! Știu că nu-ți zâmbește viața mea trepidantă dar abia acum te înțeleg și eu cât de curvă e politica asta și parșivă de nu te lasă să-i zici la nici unul că-i prost de nu i se vede marginea tre’să stai așa să zâmbești neapărat, cum face domnul președinte, săracu’! Și doar tu m-ai băgat în asta că eu ți-am spus că mă încalecă tot partidul, nemotivat! ”Lasă bujorel, fii drăguță, dă bine la imagine și-s de-ai noștri, toți ca bradul!”- ai zis. Iaca, te-am ascultat și acum sunt mama voastră Dolores. Poetul ăla uscat de la 4, îl știi, ăla de-ai zis tu că scrie ca Picasso versuri cubice, îmi implantează-n poștă bilețele cu poezii. Una sună așa. Þi-o scriu să-mi zici și mie dacă mă jignește ori ba că eu nu-mi dau seama cum să potrivesc cuburile astea: „Secunda grasă/ Depune icre dimineața/ La ușa ta, frumoasă Mata Hari!/ Să te gândești de se usucă floarea/ Baron, pe mine, m-a făcut pădurea!” Treaba cu pădurea am înțeles-o adică dacă n-ar fi el așa uscat n-ar mai fi pădure, nu? Dar nu știu ce să conspectez din versul cu Mata Hari. S-a luat de mama cumva? Am întrebat-o și pe Nuța că-i citită doar la chioșcul de ziare vinde cultură non-stop și mi-a zis că ar fi o eroină care-a luptat în război și când ținea cu nemții când cu turcii... era nehotărâtă săraca. Fix ca mine că, nici eu nu știu ce să fac cu prefectul și primarul. Ce-a pățit ăla cu capra și varza e bezea pe lângă mine care nu pot așeza trandafirul lângă cal. Permanent trebuie sa țiu minte care e pe balcon și care în șifonier când vine comandantul poliției să-mi aducă țigările că altfel, ce dandana ar mai ieși! Știi că s-au întâlnit la recepția pe care ai zis s-o dau când să ne bucurăm cu intrarea in Nato. Eu m-am bucurat de bucuria ta atunci dar am pățit idem cu Bucurel că tu nici n-ai venit și m-ai lăsat pe mine să tratez noua strategie. Și când prefectul i-a zis primarului:”Haide bă, că v-am băgat și-n Nato!” ăsta din urmă, s-a înroșit ca o patlagică și desfăcându-se la curea a urlat de mi-au căzut rorhideele de pe frigider:”Ba, pe mă-ta ai băgat-o, tu-vă-n hectarele voastre de trandafirași!”. Mă gîndeam și eu, c-o să se ia la trântă ca bărbații din Toma Alimoș dar ei s-au prins de moțurile alea firave de păr care știi și tu, bombonel ți le-aduc tocmai din ceafă și au început să chirăie cum fac curcanii maică-mii din Popricani. Ca să îi potolesc, le-am turnat blood mariul ăla de m-ai învățat tu să-l prepar- elefănțel mic și deștept, pupic-pupic- drept în cap! S-au îmbătat eminascente pe loc că pusesem și niște alcool de ăla mov de 90 pentru culoare c-am zis să fie mai asortat. S-au desfăcut instantanè din luptă că alunecau și îi usturau ochii grozav, nu știu de ce, cred totuși că sucurile astea de roșii sunt fulle de E-uri cancerigene! Apoi s-au pus pe plâns că,- vezi Doamne!- primarul i-a smuls cinci fire de păr prefectului, pe când acesta mai apucător cum îl știi avea treisprezece fire de la dușman. Sorry, m-am împiedicat nițel în povestit dar tocmai am lămurit-o și cu poetul că veni la ușă. Cică vrea și el o bucată din umărul meu dalb să plângă pe el cum fac toate organele de partid c-a văzut el. Ce m-a enervat Doamne! Ș-acu gâfâi! Da’ ce crede el că eu îs batista blocului? Unde rămăsesem, crocodil pufăcios? A! M-ai întrebat de noutăți. S-au întâmplat câteva senzaționale dar nici chiar așa de. Tataia Ștef a lovit cu mașina un terchea-berchea pe trecere de pietoni. Până la urmă am rezolvat-o tot eu, știi că procurorul Tănase trece cam la două zile să mă întrebe de tine dacă ești. I-au luat probe de sânge șoferului de pe ambulanță și au vopsit dungile de la zebră cu doi metri mai încolo. Din actele întocmite de organele anchetatoare a reieșit că decedatul suferea de hepatită la ficat și în ultima clipă a făcut un infarct nimicitor. Am fost foarte revoltată că uite-așa umblă sărăntocii, neîmbălsămați pe stradă și din invidie te bagă la pușcărie inopinant. Of! Stăteam și mă gândeam că atunci când ai intrat prima oară pe ușa mea, nici nu mă socoteam că iau vaca cu totul ziceam mersi și de ibric! Mi-era conștiința doar la gălbejita de nevastă-ta să nu fie cine știe ce impertinentă. Și iată că m-am ales cu toți brazii din partidul tău, pekinezul meu mustăcios, pupici-pupici! Acu’, păcat mi-ar fi să mă plâng, că mi-e bine așa ca Mata Hari aia și nu-mi lipsește nimic doar ședințele astea sunt mai obositoare și de aia am și găsit soluția să-i chem pe aștia cu ciolane mai mici in grup. Te las încruntătură hipotalamică și răsfățată ce ești, că peste jumătate de oră vine aripa tânără prima fracție și trebuie să-mi aranjez un pic imaginea, ăștia-s viitorul națiunii, nu? Pupici-pupici!