Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Fiul pierzării

1 min lectură·
Mediu
Apasă greu păcatul
pe care l-am făcut în tinerețe,
de-a mă fi vrut bărbat,
curat și plin de frumusețe
și-am dobândit, în loc de strălucire,
doar stricăciune,
care mă umple și acum
de scârbă și rușine,
Fă Doamne, Tu,
cu mine o minune,
și spală -mă, să nu rămână nicio urmă
din petele care-mi încarcă sufletul de-ocară,
să nu-mi mai fie silă
să îmi scot capul la lumină,
oricât de mult o să mă doară,
ori dacă nu,
trimite tot infernul
peste mine,
să mă mistuiască,
să se termine
odată cu această viață
03438
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
93
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

ILIE GRIGORE. “Fiul pierzării .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilie-grigore-0018186/poezie/14193914/fiul-pierzarii

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Un text care m-a făcut să mă opresc, pentru că la prima vedere pare că nu are nimic special, spectaculos, magistral sau alte asemenea. Și cu toate astea, ritmul interior reușește să se impună cititorului prin murmurul aproape davidic [m-a dus cu gândul la tânguirea din Psalmul 50(51)], sincer și nedistorsionat sau corupt de metafora modernă.
Cu atât mai mult cu cât poezia religioasă autentică în societatea de azi e privită cumva ca un apanaj al "pupătorilor de moaște" s a căzut într-o desconsiderare totală, în parte ca rezultat al miilor de variațiuni pe aceeași temă, în parte ca urmare a desacralizării umane.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
*și a căzut într-o desconsiderare...
0
@ilie-grigore-0018186IGILIE GRIGORE
multumesc emilian valeriu pal
0