Poezie
hiperbola singurătății la pătrat
1 min lectură·
Mediu
scânceli de prunc și colici delirante
gîndurile mele deșteptate-n zori
când ceasul își vâră limba în șapte
țârâindu-mi capul de n-ori
ochii deschid te caut cu un braț pe pernă
privind cu teamă jumătatea ta de pat
ce zace rece impenetrabil de stingheră
din ziua în care tu ai plecat
speranța să încap într-o matrioșcă
lăuntrică revolt-a ventriculului abandonat
cafeaua sărată picurând lacrimi în ceașcă
naște hiperbola singurătății la pătrat
003798
0