vară camusiană

un text care atrage prin senzualitatea discursului
și da, se simte moliciunea aia din aer, lentoarea, ai descris bine acolo atmosfera
„soarele încinge străzile înguste
pînă încep să se miște lent
ca niște reptile amorțite”
următoarele versuri din strofa asta mi se par puțin dulcege; flori, creponează, alb lichefiat, stup galactic e un pic cam mult acolo, o aglomerare de imagini
„dimineața asta e violată
de o numărătoare inversă
ne dezbrăcăm
îți flutur rochia în mâini ca pe o amuletă” - fain și m-aș opri cu strofa aici, ce e dincolo nu aduce niciun plus
și în continuare văd cam așa:
încleștarea dizolvă linia orizontului
ne lasă dâre pe umeri
sunt un disc de vinilin
brațul tău mă face să cânt

când dansezi salsa
este ca și cum ai face dragoste
în văzul lumii
cu o modificare acolo la cânt-când
în rest e un poem chiar bun care prinde și se pliază
mai trec,

iulia

Iulia, poate că ai dreptate, e puțin aglomerată prima strofă, dar, fiecare vers am simțit că aduce o anume contribuție textului. Astfel, completând ideea pe care am urmărit-o. Mă bucură că ți-a plăcut. Voi lăsa să treacă ceva timp, ma voi detasa de poem și voi reveni cu ceva modificari, ținând cont de sugestiile tale. Iți mulțumesc pentru semn.