Amăgirea clipelor

un text cam ambiguu. evita, te rog repetitiile(sa traiesc in continuare, / sa traiesc). ai putea incepe poezia cu
tresar din somn cu gandurile destramate si sa continui ma regasesc mereu in acelasi loc. strofa cu in vremea revoltei n-are ce cauta, nu-i gasesc locul aici, iar ultimele doua versuri si ele duc cititorul intr-o nebuloasa greu de patruns. in sine textul este corect, sa fortez putin regulile nescrise ale poeticului.
medeea

iți mulțumesc pentru sfaturi. Le-am urmat întocmai și pare mai bine. Cu drag,

acum e mult mai bine! :)
ce n-am mai inteles este ¨fanta de lumina¨.fanta=raza sau ce? poate ar fi mai bine daca ai gasii ceva mai poetic, caci textul e gingas totusi,nu?
te mai citesc,medeea

aici te gasesc oarecum schimbata, cautand un trup gandurilor tale
dinspre amintire, indoindu-te parca …
dar eu cunoscandu-te te intreb: de ce te indoiesti de tinerete?
nu e nici o amagire, ea va fi intotdeauna aliatul tau cel mai puternic:)
versurile tale au mai multa expresie, felicitari!
cu drag anana

Imi place mult ideea. O fanta poate fi tot ce te leaga de un dincolo. ecranul monitorului meu e o fanta. ce-i fanta? e gaura careia frantuzii si acum si noi ii zicem fanta. la fel ii zic la paris si gunoierii. interesant e ca lumina ce se afla dincola se extrudeaza trecand dincoace intr-o raza ce va imprumuta pe toata lungimea ei profilul gaurii.

o multitudine de simboluri gasesc in poezia ta. Prima strofa \"tresar din somn cu gândurile destrămate...
mă regăsesc mereu în același loc
în același timp,
întorcându-mă spre tine,
tinerețea mea...
are un inteles aparte. Deci, sa descifram: tresarirea din somn , adica trezirea constiintei are loc , cum altfel, decat avand ganduri destramate, adica nici intregi, nici clare, ci disparate, vagi, ca dupa o inertie a intelectului, care nu-si mai stie menirea. E ca o trezire brusca, usor panicata, unde nu se stie daca e inca noapte sau zi, pentru ca creierul inca nu face diferenta starii in care se afla. Si atunci pe buna dreptate, ai impresia ca \" ma regasesc mereu in acelasi loc in acelasi timp\" Locul se stabilizeaza timpul se suspenda undeva intre doua curgeri, lasand impresia unei stationari in prezent, in atemporal, in amintirile tineretii, Or tineretea, e peceputa ca fiind vesnica, ca fiind dincolo de spatiu si timp, intr-o dimensiune a spiritului unde nu exista viitor ci numai prezent si trecut.
Strofa a doua readuce, incetul cu incetul, intelegerea momentului. Clipele dinainte de trezire au indus o stare de amagire care acum, dupa rationalizare, se cristalizeaza, se clarifica, si \" inaltarea pe varfuri\" face vizibila o umbra a amintirii, care a lasat pentru o clipa, o portita deschisa. Numai astfel putem trai o noua zi daca aminitirile nu ne sunt suprimate, daca ne putem refugia in \"acea fanta de lumina\" pentru a ne regasi acolo.
de aceea, paote, in momentul in care sesizam ca amintirea pusa la pastrat s-a indepartat de noi, disparand evanescent intr-o neaducere aminte, intram in panica, nestiind cu ce sa umplem golul din interior. Si atunci, sigurele \"urme vizibile care duc undeva\" e inspre eul nostru, singura entitate care e intr-o simbioza perfecta cu sinele. Urmele vizibile in noi lasa, la randu-i urme invizibile in celalalt eu, abia intuit dar sigur prezent. Clipele, ca si amintirile se destrama intr-o succesiune de trairi noi care le anihileaza pe celelalte mai vechi, si de aici nostalgia dupa o alta intoarcere a unei stari ingeresti, de dincolo de noi.

Off. Am scris un comentariu care nu s-a inregistrat. Deci, incerc sa revin. nu e ambiguu deloc textul> are o multuime de simboluri. prima strofa e o vivificare. Dupa \" un somn\" vien o tresarire, in care gandurile sunt destramate. adica, nici intregi, nici clare, undeva intre vag si neinteligibil, cand brusc trezit din somn nu stii daca e noapte sau zi. Impresia \" regasirii in acelasi loc, in acelasi timp\" e doar o aparenta, o festa a memoriei, a creierului care, supus, trezirii instantanee, adica revelatiei bruste, are impresia ca lumea a stat pe loc, ca spatiul s-a comprimat la nivelul unui punct minuscul, si regaseste tineretea intorcandu-se spre memorii, spre trecut, spre dorinta aceea ascunsa a unei alte epoci existentiale. Abia cu strofa a doua lucrurile reintra in normal. Odata cunoscuta \"amagirea clipelor alunecande\" pasirea tiptila \"inaltata pe varfuri\' dincolo de umbre, se zareste in fractiuni de secunda amintirea, in fanta de lumina lasata preventiv, in inconstient, pentru a face existenta mai suportabila. Doar amintirile ne fac viata mai frumoasa, atunci cand uratul zilei si spleenul launtric ne dau tarcoale. Insa, amintirea dorita, e estompata, dispare evanescent, lasand locul amintirilor mai proaspete, mai aproape de realitatea imediata, de aceea, se intra \" in panica\" sesizand ca cel sau cea pentru care am rezervat un loc in odaile creierului ,ale memoriei, nu se mai distinge clar, dispare incetul cu incetrul, percepandu-l vag, ca si cum l-am intui doar ca era candva acolo. Si atunci, singurele urme vizibile duc spre eul nostru, singura certitudine nepalpabila dar profund simtita, care la randu-i duce spre alte urme invizibile ale constiintei.
Intrebarea de final e oarecum melancolica si duce la o certitudine nespusa dar existenta. Ramanem doar cu clipele actuale, cu amagirea ca nu vom pierde si acest vis de a inchipui amintiri pierdute, candva, in malaxorul altor si altor ganduri si gesturi

văd că deja a răspuns Aurelian. Da, fanta este o deschidere îngustă iar lumina care răzbate îi păstrează forma. Te mai aștept!
Cu drag,

îți mulțumesc pentru aprecieri.Da, uneori mă îndoiesc de toate, chiar și de mine însămi.
Cu drag,

ai înțeles perfect: tot ceea ce mă leagă de \"dincolo\" este acea fantă prin care numai lumina mai poate răzbate. Îți mulțumesc și te mai aștept pe pagina mea

dacă ar fi trebuit să fac eu o analiză a textului nu aș fi putut s-o fac mai bine. Mi-ai descifrat complet gândurile, sentimentele și trăirile. Textul era ambiguu la început deoarece mai avea o strofă pe care am eliminat-o la sugestia Medeei. Mulțumesc de trecere și comm. Sper că mai treci.