igor cladov

eh, mai cuin of dă nait,

cel mai bun exemplu de sindrom stockholm:

însăși viața, supremul agresor dacă vrei

iar omul, victima pendulând între ură și-o iubire bizară pentru acest agresor

legat de el cu mii de fire

un atașament paradoxal poate

dar totuși legitim...

însă aci e alticeli

aci e o stradă cu umbre dureros de vii

încă mai persistă în aer mirosul torționarului

iar taxa

taxa nu e pe obsesie

e pe \"afecțiunea umblă spontan liber și sincer aparent adjudectă definitiv\"

așa simte jonelu\'
textul acesta. :)

condensat
condensat bluzu\'

mi-am spus

calitate jonele, calitate

și jocul cela de cuvinte \"tu tun trăgând\"
iarăși pe-al nostru plac,

tutun trăgând
i\'ll play the blues for you

hmmm...coane Firică,

cred că mai trec pe la dumneatale
de nu ți-o fi cu bănat

te salutăm.

o iapă și un inorog
au zămislit pegas olog
l-au priponit de-un leaț de gard
mai mai l-o adopta un bard...

:D)))

ah, uite mândra pădureancă
cum își alungă al ei soț
și pentru că e moldoveancă
îi pune coarne-n loc de moț!

:D))))

no,
io zâc:

vor plămădi mâinile acestui om
ceva ceva

am parcurs câteva texte arhanghele (inclusiv \"plămâni\")
încep să respir din ce în ce mai sacadat
asta e bine
asta înseamnă că m-a prins lectura

pt moment atât
soldat jonel se înclină și cu siguranță va mai trece pe la tine.

știi cum să intri în mintea unui om și s-o fuți până la orgasm

aici e Alice a noastră
un aruncător de flăcări

lumina unei lămpi verzi
care nu rănește ochiul

lumina de veghe

ești aici și sunt hepi

dacă am vorbit aiureli e pentru că mi-am ieșit din mână... :D)))))

felicitări femeie!

soldat jonel o apucă de petale și o ridică în sus. ea strălucea într-un fel diabolic-copilăros. avea ochii umezi și plictisiți. ce pot să fac pentru tine. poți să te îndrăgostești din nou de mine.
Soldat jonel îi smulse o petală. Un vin lăptos țâșni peste catifele verzi. aproape că o iubea. Era într-o dispoziție solară proastă... și cârcelul acela din raza stângă...hmmm...
bineînțeles că știa să zboare.
bineînțeles că-i plăceau strugurii mov.
buzele soldatului jonel erau pline de polen. doamne cum o mai ronțăise!
și toată puritatea aceea suculentă...dacă toate casele ar avea aripi... și ochii, ferestre înalte prin care să privești eclipsele...da, în mod cert, inima este mai mult decât un apartament cu trei camere...inima este un duplex zâmbi floarea cea albă din umeri și își aprinse toate cele trei leduri. eu aveam pe atunci o pădure...eram în vârstă de trei copaci și-mi lipsea o creangă de lapte. Purtam aparat dentar doar noaptea. visul meu diurn mă îmbălsăma cu tot soiul de esențe tari. aproape o mumie îmi zic și sting lumina.
pe andromeda era liniște. pășteau căpriorii pe malul unui lac cu sos de soia. arhanghelul potra își văcsuia aripile din piele de bivol. din când în când îi scăpa câteun adverb trist. de ce plecase floarea cea albă la soldat jonel? în ranița sa era frig, era ca într-un vagon cu paie umede și prea multă siberie lângă...
cum mai sufla în pumni pe peronul acela murdar! și albul se macula din ce în ce, devenea grizonat, degenerând în brunet. Uitase cum dansau ei într-o sepie.
un căprior veni și-i linse glezna arhanghelului. soldat jonel îl mângâie pe creștet chiar între cornițele moi. acesta scoase o batistă și-și șterse copitele delicate. și moi.
dar penelopa? ei, ea era cu metempsihoza, cu gutuile, cu evreul acela umbrit. Primea de pe jupiter plicuri cu praf de aur pentru regenerarea celulară. și credea în masoni ca în oasele bunicilor.
grifonul îi privea de după oglinda-geam încruntat. făcuse riduri de expresie de ceva timp...
aceste două elemente perturbatoare aveau nevoie de sedative mai puternice...hmmm...
la ce se gândesc oare? cu privirea lor tâmp-smolit-albastră? și cu mâinile încolăcite în felul ăsta...?
stop. greierii au mâini?
au.
această inflamație neuronală pe partea dreaptă cerea electroșocuri urgente. intensitatea cea mai ridicată! iar celula asta era nepotrivită pentru ei! trebuiau duși în subsolul Extazului. uitați definitiv acolo dacă tratamentul nu avea să dea roade...
hmmm...și neapărat trebuia să-și facă niște injecții cu botox! Ah, ridurile astea... posibil ca Hunter să-l concedieze dacă va observa că îmbătrânește... îmbătrânirea înseamnă plafonare, simțuri mai puțin agile, vigilență scăzută cu alte cuvinte... îl auzise recent pe marele zmeu vorbind de o infuzie de sânge tânăr...
nu! el nu avea să-și piardă statutul! îl câștigase cu atâta efort...e greu să faci echipă cu alți grifoni...e nevoie de multă disimulare...desigur că toate părerile și acțiunile lor converg către ...ceva. dar...
grifonul izbucni brusc într-un râs isteric. de ce toate aceste gânduri aberante? devenea paranoic...ah! numai țârâitorii ăștia nesuferiți îl aduseseră în prag de.
cum s-o fi manifestând oare schizofrenia?
arhanghelul potra își privea satisfăcut irizațiile de pe piciorușele solzoase.
-soldat jonel!
-da...?
-crezi că între două linii paralele cresc nuferi?
-mi-e dor să fac bule de săpun. aveau aceleași irizații ca piciorușele tale...
-de pildă eu când înghit piramidon îmi mut centrul gravitațional într-un bulb de gladiolă.
-da, da... și mie mi-a plăcut laleaua neagră...

va urma

ce mama dracului e aici arhanghele? ăsta-i rai?
soldat jonel vomită elegant direct pe umărul arhanghelului Potra. acesta îl bătu tandru pe spate. urmă o eructație timidă.
Potra...leț meic lov nat uăr...Potra...
soldat jonel sughiță melancolic. vino la mine în seara asta. fac pui cu smântână. mămăligă caldă. vin roș îndrăcit Potra...pun ș-un jhon lee hooker.
atmosferă romantică până la dumnezeul tău cu rai de plastic roz...
vii potra?
viu.
mort nu?
adică vin boule!!!
cu vin roș îndrăcit?
nuuuu! vin pur și simplu. la tine idiotule...ah, tu și regionalismele tale de doi bani!
bă Potra, noi o dăm în Kafka de-acum, facem literatură absurdă...hmmm...
crezi că ne pricepe vreun muritor de rând?
în genialitatea noastră abisală?
Soldat jonel sughiță din nou. de această dată foarte liric.
mi-i dor di curechi măi Potra...
șî di poverlî di perjî...
da mai presus di orici mi-i dor sî mai orgasmăm noi doi galeș sub arichi...
Bă Jonele, da\' prost mai ești...nu știu ce dracu am găsit la tine...
hai nu mai întinde vorba, să terminăm de vizitat raiu\' domnului nostru bărbos.
uite aici sunt cramele preaînaltului...să nu care cumva să-ți treacă prin cap vreo idee sucită de-a ta! că te mănânc bre, auzi? te mănânc mâncațaș! să moară familia mea!
bre jonel, io am auzit că tu de fapt ai os de țâgan în tine...așa e mâncațaș?
am bre, arhanghele...da de ce întrebi?
tu mă iubești oricum...de fapt, pe mine mă iubește toate femeile...
mai c-aș da iama prin antalele domnului tău arhanghele...
ce vinuri se învechesc acilea bre?
cotnari, bohotin, jidvei...?
ochii soldatului jonel se umezesc de poftă...
Potra îi trage una la urechea stângă.
mâna lu\' Potra se usucă și cade.

hai mă Potra...io cred că tu nu prea înțelegi cum stă treaba...
ești așe, un soi de oxi...moron. sau morun
morunule!
păstrugo!
cego!
sturionul meu, lasă-mă să mă delectez cu icrele tale negre...

ah, iubirea mea...arhanghele...
hai să lăsam dracu\' vizita...hai la mine!
amu pui puiu\' în tigaie...
te aștept!
Va urma.

al arhanghelului (cred :D)

ne bucurăm că trezim din agonie.

meritul este cu preponderență a arhanghelului Potra.

Victor, mi-ar plăcea să fie un fel de gemseșăn
bagă-mă șî pi mini sub tini...
sub regulili acelea ale tale...

să vedem ce zacuscă o să iasă de-aci.

până una alta,
mulțămim măi Lisandre!

A fost odată ca niciodată...Că dacă n-ar fi fost nu s-ar mai povesti...

Într-un ținut mirific unde pajiștile de omag se întindeau cât vedeai cu ochii și părâiașele de cianură curgeau cristalin,( o zonă cu un potențial turistic foarte ridicat de altfel) un zmeu oarecum plictisit de rutina zilnică gen duelări cu feți-frumoși, răpiri de cosânzene și chiolhane cu ghionoaie sau mume ale pădurii, se gândi să ridice așa, un soi de stabiliment pentru greierii loviți de muză și de oareșce tulburări de personalitate...bipolare, histrionice, borderline și alte asemenea matrapazlâcuri esențiale pentru a comite infracțiuni de natură poetică...
Așadar acest zmeu, să-l numim Hunter pentru început, pe lângă faptul că se amuza teribil să administreze acest sanatoriu care adăpostea tot felul de greieri trăsniți, mai câștiga și bani buni din asta. Ce să mai vorbim de faimă...
Angajase personal calificat pentru a menține ordinea în interiorul sanatoriului. Grifoni. Unul mai fioros și mai forțos decât altul...Însă acești grifoni nu erau doar simpli paznici. Ei se ocupau și cu administrarea tratamentelor în vederea „reabilitării” rapsozilor țârâitori...
Cu referințe impecabile, profesioniști cu sânge...oricum, numai cald nu ( posibil să fi părut albastru dacă-l priveai din exterior , probabil de aici și denumirea de aristocrați literați) , blazați, nemuritori și reci, descinși direct din grotele tenebroase de pe vârful Parnasului...
Să tot fi fost vreo 8-10 numărul lor...mereu plana un oarecare mister asupra cifrei Exacte a grifonilor... desigur, nimeni nu știa Exact de ce...
Dar să vorbim puțin despre înfățișarea și compartimentarea stabilimentului; acesta era o clădire somptuasă la prima vedere, cu o fațadă zugrăvită în culori pale, de o eleganță sobră, cu gratiile de la ferestre invizibile din pricina unei iluzii optice foarte ingenioase ( puteau fi văzute doar dacă erai în interiorul clădirii, din exterior nici vorbă de zăbrele) asta pesemne pentru a crea o impresie de căsuță de turtă dulce, nicidecum pe cea de ospiciu sinistru, ceea ce reprezenta de fapt, acest loc ( în mod diabolic ironic) denumit Extaz. Da. Chiar așa se numea stabilimentul... și când te gândești că greierii se internau de bună voie aici... Dacă ar fi știut dinainte la ce tratamente aveau să fie supuși, probabil ar fi sprintat cât mai departe de impunătorul Extaz...(ne referim aici la o anumită categorie de greieri...) Însa aceasta e o altă poveste...
Dar să vorbim despre compartimentare. În flancul stâng al clădirii erau rezervele pentru greierii care se purtau cel mai frumos. Și care desigur proveneau din înalta societate. Aceștia erau atât de aproape de normalitate încât era de prost-gust să-i numești nebuni...priveau stabilimentul ca pe o clinică de lux unde vii să te relaxezi și printre altele, mai scapi și de ceva hibe...Aici se tratau neurasteniile ușoare, fobiile în stadiu incipient, ba chiar și banalele angoase. Tratamentul? Pilule într-o formă atrăgătoare, de steluță, colorate într-un roșu aprins. Cu efecte euforizante. Orgoliul se exacerba instantaneu. Pentru câteva momente te simțeai olimpian.
Aici se permiteau și vizite mai dese din partea rudelor și apropiaților în genere. Și cum era o ambianță foarte plăcută și de ce să nu recunoaștem, oarecum mai permisivă, mai destinsă(curgeau pachetele cu șocolăți belgiene și havanele parfumate, ba chiar și celularele erau tolerate) locatarii rezervelor din flancul stâng fiind și foarte docili, veneau des aici și grifonii, pentru a se deconecta...erau sătui până peste cap să păstorească turma de greieri țicniți. Câteodată era atât de epuizantă meseria lor...Drept pentru care o pilulă din aceea roșie era binevenită oricând.
Dar să revenim la oile noastre...Așadar. În centrul stabilimentului se găseau camerele (ne)capitonate (încă) a greierilor care reprezentau ceea ce am putea numi pătura mijlocie, grosul, burghezia, adevărata „fundație” pe care era construită întreaga hardughie. Datorită lor, afacerea aceasta a zmeului Hunter era cotată drept cea mai tare din branșă. Și pe bună dreptate de altfel! Ce ospicii mai ofereau aceleași condiții, același personal calificat și de ce să n-o spunem, aerul ăsta academic bine oxigenat, plin de aerosoli (particule de geniu), care inunda toate cotloanele Extazului, mai puțin flancul drept...ah, flancul drept...să nu uităm de flancul drept. Toți greierii au trecut mai întâi pe acolo...până și stângacii. Cine n-a trecut pe acolo înseamnă că nu a primit botezul focului...Dar mai întâi să terminăm cu centriștii...Pentru aceștia tratamentul era variat. Câteo pilulă galbenă uneori, la zile mari câte una roșie, în rest șocuri electrice de intensitate medie, așa, ca pentru nebunia mediocră...și multe, multe sedative. Cu caracter preventiv. Asta pentru cazul în care ar fi recidivat sămânța de revoltă sau vechile obiceiuri smintite ...

Și în sfârșit flancul drept, ai cărui chiriași prezentau un grad de periculozitate foarte ridicat.
ah, flancul drept...
Va urma.

scris nu pe o tăbliță de piatră ci direct cu pana-n pixeli, de către arhanghelul Potra, \"uzurpatorul\" marelui zeu... :D))))

sunt lângă tine Victor,
îmi lipesc tâmpla de
sunt aici
am un umăr pentru tine
crede-mă, veni-va timpul când uns vei fi pe drept
când vei sta în jilț de aur
nu-l uita atunci pe soldat jonel
în rest ce să-ți spun
păstrează mult loc liber pe fese
vor urma multe mușcături
veni-va vremea când vei vorbi pentru toate cele ce ți-au fost pecetluite
o, voi proletari lirici din toate țările
uniți-vă!

1 ridică-te și umblă!
2 aici e un câmp. îngroapă și tu o mină și sfârtecă vreo bisericuță de greieri
3 cu grifonii-păzitori trebuie să joci șah nu table
4 o singură termită poate dărâma o hardughie.dărâm-o!
5 să nu scrii din pix. să scrii din mațe. să rupi din tine ca o hienă dintr-un bivol lucid!
6 să nu ridici mâna asupra soldatului jonel că se usucă și cade! :D)))))
7 RAZI!
8 fii un crin macar duminica!
9 ia ricin la cel mai mic semn de constipație lirică!
10 Fii de 10!

că i-ar sta bine cobiliței tale în flancu\' stâng
așe, să vadă jonelu\' o comeată roș în fața ochilor...

în ne-universalu\' tău ezistă comete roș? :D

prietenos...

de ce ultima

acesta nu e un cântec de lebădă

mai ai multe de spus
nu închide cercul

morții vii
hale...barzii
și libelulele îs dincolo

tu ești aci ca un aer proaspăt.

pliz dont go!

caii, caii, vreau să văd caii

o frumusețe rară

io știu să pictez
da\' nu te învăț
pentru că aici mi-ai arătat că poți

\"ai de toate/tot ce își poate dori o femeie e al tău/un
copil/două cărți/trei vieți/patru tipuri de înghețată/ să împarți cu altele mai puțin norocoase\"

forțoasă treaba asta

bravos Angela!

ohooo...
treaba asta cu ceapa și cu pumnul mă ademeni să-ți scriu

și ce curată este pohema ta

și gândul acela cobiliță plină
se revarsă frumos
atât de frumos

te felicităm domnule Ghica!

prietenos...

Victor,

îți împrumut praștia mea,
tu vino doar cu pietricica fermecată,
(ai chită bună?)

și goliat se prăbuși la pământ

din tribune, mulțimea însetată de sânge izbucni în urale

regele solomon îl unse cu mir pe viteaz

veni și soldat jonel cu lancea lui de mucava să-și prezinte admirația
și spiritul de solidaritate desigur,
sunt alături de tine prietene
nu ti da
nu ti lăsa
țâni hora tăt așa!

mi-e greu, aproape imposibil să rezum poemul într-un singur cuvânt.
aș spune------------the outsider
sau mai simplu-------------------\"nu\"
sau---------------------------abandon
sau----------------------------iarnă
sau-----------------------------------pariu
sau------------------------------plasă de țânțari
sau------------------------------alegeri
sau--------------------------------dragoste
sau
sau
sau

știi când mănânci frăguțe și tot culegi din iarbă și una îți pare mai bună decât alta și nu te mai saturi...?așa te găsesc io în poeme, îmi pare că devii din ce în ce mai aromată, mai nu știu cum... încerc să găsesc cuvintele potrivite ALICE...pana mea! ce dracu să zic?textu\' ăsta miroase a zăpadă proaspăt ninsă.
sau a regina nopții.

mă înclin

el venise la mine dintr-o altă galaxie
foloseam amândoi același balsam de păr
mă legăna în vânt

eram un măr înflorit în tibia sa
când punea frână brusc îmi scuturam rodul
la noi nu există limitatoare de viteză îmi spunea
și ne gâdilam tandru cu fluidul negru din pupile

eu într-o zi am ținut în brațe un miel
era moale și cald
în umbra sinagogii se coceau gutuile trist
îți amintești de evreul acela bâtrân și cârja lui cu lacul scorojit?
îmi prezisese că ai să vii
de unde de unde?
de acolo de unde se nasc luminile nordului
și crinii

cum mai latră de alb

către stele?
către doar

tăiase mielul cel moale și cald
și i-a argăsit pielea
din nou mi-am scuturat rodul

roțile scrâșneau pe bitum
crengile mele se izbeau de parbriz

el visa pajiști blonde
îi curgea miere din pori

luminam difuz
dansam într-o sepie.

doamne
spune tu, nu bem noi seară de seară câteo sticlă de vin? roș îndrăcit cu reflexe întunecate ca talpa iadului în prag de twilight? hai, spune tu...nu ascultăm noi guns\'n\'roses și așteptăm să vină cineva să taie țevile cu flexu\'?
deci suntem camarazi, ce clavicula mea!
ia trimite-l tu pe arhanghelu\' Potra să vină cu flexu\' lui cel de aur și cu un crin imaculat între dinți ca să ne scape de crampele astea abdominale prefăcute.
doamne, io și cu tine suntem doi cabotini într-un bâlci.
tată, tatăăăă, vreau ciubuc și vată pe băț!!!!vreaaaauuuu!
și ce plm ai murdărit cu sânge gresia din baie și cea de pe hol și cea din bucătărie și parchetu\' din cameră?cine dracu\' crezi că va șterge după tine??? tu nu știi cât de greu se curăță sângele odată uscat?și ce plm vrei să-ți fac dacă te doare???ia nu mai geme atât!
mori?
crăpi?
Tudorrrr!!!cheamă salvarea! ba nu, n-o chema, să vină tata mai bine...
ce să fac io cu mâhnirile tale, cu depresia ta, cu toate rahaturile astea, mă plictisești, cheamă-l în plm pe Armand ăla al tău de-l ții pe perete și-i pupi buzele de cărbune că mereu te găsesc murdar pe la bot. în morții mă-sii de viață!
de undeva de sus, armand aruncă în noi cu anason și cuișoare.
parcă ți-am spus că s-a dus acum câțiva ani în urmă să facă negoț cu mirodenii în câmpiile elizee...
doamne, io tre\' să-ți fac o mărturisire...io cred că m-am îndrăgostit de arhanghelu\' tău Potra... crezi că o legătură între noi ar fi așa, un soi de mezalianță? și crezi că dacă eu am coaie și el are coaie asta ar putea fi un impediment pentru legalizarea acestei legături la starea civilă?
doamne, mă și văd miresuică cu o rochie cât conopida și el cu aripioarele lui (nițel asudate printre pene) emoționați în fața primarului...
stai așa să mai desfac o bere. doamne, s-a clocit și asta...
ca durerea aceea...n-o poți ține în frigider că i se alterează calitățile după dezgheț. tre\' să pută neapărat!
bre soldat jonel, știi ce mă amuză cel mai mult la tine? cum te uiți tu ca boul, și ce figură blajină faci când îl contempli pe arhanghelu\' Potra în somn...se vede că îți face cu ochiu\' jugulara lui...
imaginează-ți acel sânge cald, pulsatil alunecându-ți senzual pe esofag până în stomacul tău chircit, nenorocitul tău de stomac chircit!
vreau ciubuc!!! vreau vată pe băăăățțț!
Tatăăăă!...
ah, ia nu mai agoniza atât jerpelitule!
dar tu nu vezi cât sunt de genial?
cum nu mă calcă pe mine autoturismele?
când a murit Dodo, cățelul meu mic cât o boabă de mazăre, io m-am dat cu capu\' de pereți.
și ce plm vrei să-ți fac io?
tu nu vezi că în Georgia e război? să vezi acolo suferință și durere true!
nu prosteala asta a ta ieftină!
tu știi câți oameni mor pe glob în fiecare minut?
ce plm să mai fac cu atâtea suflete? unde dracu\' să vă mai bag?
da\', dar știi...io îl iubesc pe Potra... ne dai voie să fim prieteni? el să fie prietenul meu imaginar...
păi o să se supere Tudor.
și Armand s-ar putea să arunce în voi de data asta nu cu mirodenii ci cu ciolane de bou.
bou. auzi, mă jonel-boule?
în vis, Arhanghelu\' Potra mă sărută cuminte pe frunte. apoi îmi picură în ureche cucută.
să fim uniți în moarte...șșșt...
io nu sunt Emoooo!
soldat jonel se trezește brusc, asudat nevoie mare, e tot în maghernița sa, Tudor, Armand și Legionaru\' zâmbesc calin pe peretele alb ca buzunarul acela de doctor
ah, cum mă scormonise el și mă durea oarecum galeș,
criza aceea bucolică galopantă galopa ca un gypsy vanner, alb negru, alb negru,
da da, ia să-mi spui tu mie doamne
când îmi dai frizianul acela ca abanosu\' și andaluzul acela imaculat ca aripile arhanghelului Potra?
io nu vreau țoale prada, io nu vreau parfumuri scumpe, nici un merțan nici un beamveu, io vreau un pegas să mă ducă direct pe vârful Parnasului!într-un avânt liric de nedescris...

doamne să știi că io și Potra te iubim.
noi nu ne gândim niciodată la sinucidere.
nouă ne place caterinca. și poalele-n brâu desigur...
suntem două genii pustii azvârlite în deșertul virtual...
te rog, te rog doamne...
uite io când ți-am pus ție cuțitul la gât eram așa într-un soi de transă. ronțăisem fructe de cactus. doamne îmi facuseră gura pungă
pungă de plastic.
rahat!
și cine nu ți l-ar fi pus la beregată, dacă i-ai fi luat pruncii?
în rest, sunt o gagică mișto
ascult jhon lee hooker și mă masturbez citind poezie contemporană.
ejaculez pe ochii aceia mari, multifațetați de libelulă melancolică.
și despre tine cred că ești un tip mișto. bei totuși cam mult.
și ce mi te cuibărești în inimă ca un pui de vrabie ciufulit?
spune-mi, îți place cămeșa me roș și pantolonii cei gri? îi asortez mereu cu ochii...da, sunt un geniu...categoric.
Arhanghele Potra, vino îngerașule, vino!
să zburăm în picaj deasupra acestei crevase cu metafore gelatinoase...
să fim îngeri, să ne doară-n puf și-n aureolă,
ah...
oh...acum
acum
îmi dau drumulll...
aaaahhhh...