Pe răcoare și mocirlă aș dori stimat' patron,
combinația ciudată între cizmă și șoșon.
Îmi cereți o noutate, vom face în viitor,
șoșocizme-s indicate, le luați din ... televizor.
Mugind șăgalnic, a trecut Vaca Nebună,
Cu râs naiv mi-am zis: ce glumă bună!
Ce să vezi, că vremea greu se schimbă,
Vine Maimuța purpurie ...se tot strâmbă!
Mai știi bancul cu baba surdă
și controlorul ce nu-i era rudă?
În tramvai, înaite de Marea Schimbare,
O babă privea la controlor, speriată tare.
”- Vă rog doamnă, legitimația de călătorie.
-
Dezvelit un deal și-arată
creasta plină de noroi.
Latră câini bătuți de soartă,
costelivi, cu blana plină
de mocirlă și gunoi.
Casele se-ntrec în lipsuri,
fumuri cresc din doi în doi,
stâlpii unei
Întâmpinare.
Nimeni nu iubește Moartea, este umbra sa-n cărare,
este ludica pisică(neagră) – ce te joacă între gheare.
Plictisită de moarte - Moartea la modern a aderat,
a dat coasa din dotare
Ieri am reîntâlnit ploile copilăriei.
Mi-a fost dor de ele,
de aerul lor plin de miresme
și purtător de gânduri pure.
Ploilor de vară
desculț și gol le-adulmecam venirea,
norii învolburați îmi
E atâta lume împrejur, cândva mai mult cu o mie,
secerată din adânc de-o zvârcolire-n glie.
Nu știu ce-a fost, că n-am avut tărie,
să stăpânesc minutul și groaznica-i urgie.
Se unduia pământul ca
Pe chipul tău zâmbește-a giumbușluc iubirea,
ți-acoperă timid obrajii cu roșu-nchipuirii,
nu se grăbește a prinde năravul contopirii,
refracția-ntre medii ce simulează fericirea.
Pe chipul tău
Am fost copii sărmani din fragedă pruncie,
purtam și-ncălțam din „second” - cu mare voioșie.
Din mare-n mic trecea botina, o vestă, chiar și pălăria,
și jubilam când era rândul să vină
Când vântul bate-n creasta minții,
pitici se prind în Joc de Călușei.
Înfierbântați, trimit în Tartar sfinții,
iar dracilor le dau sarcini... de zei.
Când vântul bate-n dungă mintea,
perdea de
S-a dus un om, rămâne-o urmă,
puțini o simt, umblă-n penumbră.
A izvorât din dor și-ar vrea să spună
povestea boțului ...de humă.
Și... se prelinge urma amintirii
în timpul ce-n secunde nu se mai
Amurgu-și varsă jarul în luna lui Cuptor,
peste răcoarea serii buimacă de somn.
E dimineața nopții. Tresare, se trezește,
alungă picoteala, lucrul și-l pornește.
Își spală licuricii în Roșul
„La început a fost Cuvântul”
Gândirea Omenirii, splendoarea nevăzută, e alt Univers,
E cumulul de cunoștințe ce-n lumea s-a clădit cu mare preț.
Dinamica minții l-a născut, a fost Big Bang_ul cel
E zarvă mare-n colectiv, bărbații se agită,
întruna umblă, pleacă, vin, căci nu e vreme multă
și vor să aibă în ajun arenă de dispută.
Se șlefuiesc popicele de zor, rama și zona de lansare,
să fie
Undele organizate certărețe și spurcate,
Fac praștie adevărul și te cunună cu răul.
Să te curme de iluzii, te inundă cu concluzii,
Pe tik-tok dacă cârtești – oficial, tu ...jignești!
Strunește Zsuzsa, ceasul greu
Și-alung-a gândului povară!
Toate dispar în fumul vremii
Și se preling ca licărul în ceară.
Așa a vrut cărarea vieții,
Să-ncurce-n mers a ta călcare.
Vezi, nu uita,
Parcă lumea iar s-a-ntors și-i din nou cu susu-n jos.
După ce-a zburat Pacepa, Pelticu-a rătăcit poteca,
I-au pus belciugul în nas, l-au momit și-a jucat fals.
Azi, după atâta fals cu fals și
Timpul se simte-n pustie
confortabil ca-n palat,
nu oprește-a sa secundă,
nici la polul înghețat.
Naște-n față și îngroapă
trecutul îndepărtat,
e originea mobilă,
dar și sacul de-ngropat.
Toți îi
Când rațiunea doarme, monștri se-nmulțesc,
pălește vraja lumii, zâmbetele-ngălbenesc.
Atunci se fură gândul, s-aruncă-n jar iubirea,
se pustiește zarea, și mintea, și privirea.
Veșnică este moartea,
