Despre moarte

am fost departe să întreb moartea ceva secrete din amintirile sale întâi mi-am ascuns inima în cojoace auzind că în ținut e iarnă veșnică de drum am tot întrebat localnicii pipăindu-i pe ascuns erau reali nici urmă de fantome fum sau fiare am închis ochii pipăind calea cu talpa mi-era cald din ce în ce mai cald se auzea un plânset sfâșia cerul mi-am pus palmele pe față privind printre degete tremurând am văzut sufletul o femeie de care trăgea spiritul un bărbat speriați îi priveau îngerii copii bucălați cu aripi lacrimile ei le ștergea el cu mâna trezește-te ai avut doar un vis rău din inimi iubirea curgea în valuri de lumină de aici venea căldura nicăieri ghețuri sau întuneric lasă-mă lasă-mă coșmarul e posibil nu mai pot nu mai rezist să îl trec el trist îi puse sabie de foc în mână luptă cu mine fără noi nimic n-ar fi înțeles sau simțit atâta frumusețe să se teamă de urât luptă te rog și îți promit cândva fericirea o să fie infinită am un plan nu am auzit restul timpul mă prinsese de tâmple strângea