poem grecesc

înțelesuri despre om livide sub durere ne strânge în ghemuri cu ace sub frunze de gânduri trăim singuri cum acest pământ prea trufaș își înmultește măslinul izolat și departe puțin din căutarea de vise aduce a muzicii libertate inima ce-și tocește spinii cere îngăduința din stele a curge doar lapte și miere ne cerne asternut pe stâncă arsă de lună dorința tumultoasă se sparge în valuri de piele atingere de femeie desface piept de bărbat unduiri calde întretăieri de timpuri devenind adâncuri în care cuvinte amare-și destramă tăcerea ori plânsul prea simpla columnă infinită a iubirii ne sprijină fruntea http://www.youtube.com/watch?v=t_Hv_QlkLjM http://www.youtube.com/watch?v=bqkAsaUOYXk