salon de chirurgie

cleștele intră grav în rană ciupind fiara culcușită în putreziciune pretextul ce vifora-n gânduri o sălbăticită precizie a supraviețuirii am de ce temerară să-mi fiu căci norii cad peste focuri cu zgomot e pulsul vieții o lume și greu îmi e în ea defrișată de zâmbet uscat în coaje de curmale plăpândul farmec doar un intrus lăsat să plece sub piele ce timpuri făcute să urle surzilor că nu au floare nici sensuri găleți de holeră și tava de aur cu fiere căci sufletul varsă mâncarea și vinul am de ce temerară să-mi fiu căci dorul de bine nu mai găsește odihna http://www.youtube.com/watch?v=rU5HakM5_1Y