Huzum Bogdan

Flacara de suflet Linistit Cu aripi de Inger Frant de vant Si vorbe Grele de strigat cu lacrimi De ceara topita Scursa palid Intr-o lume de plumb Cu crengi si frunze moarte. Ma

Cand… Transparentele se frang In clepsindre clipe plang Cu lacrimi de cerneala cenusie Varsand ganduri pe hartie… Altceva cazand din stele Alte ramuri,frunze grele Alte linistiti,alte

Dorinta De-ar fi sa-ti cant Balada timpului pierdut, Mi-ai gadila privirea cu Chipul tau cel mut?

Vis Am desenat un drum In mare Si am spart globurile De Craciun daruite de mama. Atunci, globurile perfecte de zahar S-au sfaramat, iarasi si Iarasi s-au sfaramat In cioburi infime,

Cate-o umbra franta intr-un Ecou de raza Se desluseste intr-o cafea Ce tu mi-ai daruit De ziua mea… In cerc de fum de negru Se aud nedeslusit Sunete din urma .

Era o iarna friguroasa . Fulgii usori de nea coborau din inaltul cerului, dansand parca, spre bucuria copiilor ce-i priveau.Pretutindeni se auzea acel sunet specific anotimpului de iarna a pasilor ce

Jurnalul vietii tecucene 5 octombrie 2005 Astazi am avut placerea de a ma bucura de o zi senina, o zi ce emana optimism. Programul a fost destul de

Servetel de fum Alb imi astern Cateva franturi de Ganduri reci. Ma inec intr-o primavara… Obisnuita Cu aceleasi strazi pustii Si pasari falfaind din aripi De fier. Asemeni unui scancet De

O zi de vara Razele plapande ale soarelui Patrund adanc in sufletul meu Iar fluturii cerului de zapada isi gasesc adapost Pe crengile infipte-n inima-mi de foc. Vantul cristalin adie

Stateam a viu Si asteptam rabdat Sa vii din neajunsul Vis de zgura… Pluteai firav Prin neinsiruita bezna Suav pluteai… Si ma-ntrebai cu glas De pasare zdrobita: “De ce ma minti ca

Iubire insangerata Mireasa insangerata-mi esti Astazi, in ziua ultimei sperante. Inima ti-o daruiesc si-ti poruncesc Sa nu mi-o sfarmi prin nepasarea ta. O frumoaso-nsangerata Ce pe

Cugetari Nulitatea lumii ma inconjoara.Este pretutindeni asemeni aerului, ma inunda si ma sfarseste.Presiunea aceasta constanta a unor intrebari existentiale imi macina gandurile si

Ce este moartea? Un prieten, un indrumator, supremul ucigas al durerii sau doar banalul inexistent, linistea si pacea atat de dulce omului, ca un ultim sarut atat de rece? Un somn profund

Petale de viata Lacrimi Croiesc santuri Pe obrajii Obositi de timp, De parca-m fi Zei uitati in olimp. Nimic , Niciodata Nu va ramane mai mult decat o amintire Ca poze uitate-n Praful

Ganduri lichide Ma avant neputincios, speriat, Prin infinitul vailor: Vechi troiene necuvantatoare Improscate de viata si suflet rece. Ma bucur cand

Calatoreste vantul dinspre moarte Cu nisipul cioburilor sparte… MI se pare ca mi-e somn Si-as vrea sa dorm In lacul gandurilor grele Sa-mi fac vesmant din Infinitul chinuit Spre nesfarsitul