Huzum Bogdan

Stateam a viu Si asteptam rabdat Sa vii din neajunsul Vis de zgura… Pluteai firav Prin neinsiruita bezna Suav pluteai… Si ma-ntrebai cu glas De pasare zdrobita: “De ce ma minti ca

Servetel de fum Alb imi astern Cateva franturi de Ganduri reci. Ma inec intr-o primavara… Obisnuita Cu aceleasi strazi pustii Si pasari falfaind din aripi De fier. Asemeni unui scancet De

Cate-o umbra franta intr-un Ecou de raza Se desluseste intr-o cafea Ce tu mi-ai daruit De ziua mea… In cerc de fum de negru Se aud nedeslusit Sunete din urma .

Cand… Transparentele se frang In clepsindre clipe plang Cu lacrimi de cerneala cenusie Varsand ganduri pe hartie… Altceva cazand din stele Alte ramuri,frunze grele Alte linistiti,alte

Flacara de suflet Linistit Cu aripi de Inger Frant de vant Si vorbe Grele de strigat cu lacrimi De ceara topita Scursa palid Intr-o lume de plumb Cu crengi si frunze moarte. Ma

Calatoreste vantul dinspre moarte Cu nisipul cioburilor sparte… MI se pare ca mi-e somn Si-as vrea sa dorm In lacul gandurilor grele Sa-mi fac vesmant din Infinitul chinuit Spre nesfarsitul

Petale de viata Lacrimi Croiesc santuri Pe obrajii Obositi de timp, De parca-m fi Zei uitati in olimp. Nimic , Niciodata Nu va ramane mai mult decat o amintire Ca poze uitate-n Praful

Ce este moartea? Un prieten, un indrumator, supremul ucigas al durerii sau doar banalul inexistent, linistea si pacea atat de dulce omului, ca un ultim sarut atat de rece? Un somn profund

Inevitabil Ieri Am realizat cu stupoare Ca viata reprezinta O serie de scheme complicate Cu vise si sperante daramate In eternitate. Azi Patinez Pe partia gandurilor. Deschid poarta

Amintiri Graunte frante Din ocean coboara In templul sufletului mut Metamorfozandu-se Si incet, Din cer se scurg stele Pe un crin Invelit in Venin… Pete de ganduri Imprimate-n

Vis Am desenat un drum In mare Si am spart globurile De Craciun daruite de mama. Atunci, globurile perfecte de zahar S-au sfaramat, iarasi si Iarasi s-au sfaramat In cioburi infime,

Plumburiu, jucausii Fulgi apar, in umbra Noptii friguroase. Toate-ngheata aburii, In a iernii mantie. Zbuciumate stele curg, Inghetate, cu luciri de aripi in apus.

Dorinta De-ar fi sa-ti cant Balada timpului pierdut, Mi-ai gadila privirea cu Chipul tau cel mut?

Vanitas Inima-mi e un cadou In care viata pare-un ou Si, Ochii-mi sunt de transparent Privind indiferent In inexistent. Un dar de ochi fugar Degetele-mi smulg, Din smoala vietii

Cristal Ninge usor, Etern, Tacut si Rece. Mut. Vant, Pamant, Tot inghetat. Fulgii zboara Pentru a cata oara? si e frig si liniste… Sunt nestemate dispersate Pe obrazul

Lupte launtrice Cine sunt eu aici, acum Decat un creator de vise, Un gand ce se hraneste cu el insusi Si traieste pentru a creea? Lumea asta nu-i a mea Caci eu o alta am in