Poezie
Culorile aerului
1 min lectură·
Mediu
Buimac,
Corabie cu pânzele rupte
Necunoscutul
Ce dă din cap la fereastră,
În orașul cu monede și chei
Putrezite-n boabe și puțuri.
(noi doi, cititorule, sigur
locuim aceeași piatră cioplită,
tu cu obrazul pe mare,
eu cu fruntea pe lună.)
Sub cerul viclean,
Culorile aerului
Au tonuri de muguri
Loviți de foc și pucioasă.
Răsuflarea zeilor fără cuvinte
Varsă aur sterp peste castanii din parc.
Ospătează-mă cu zăpezi de la poli,
Doamne,
Și păzește-mă de ochiul fratelui
Din triunghiul trădării.
Les couleurs de l’air
L’inconnu qui secoue sa tête
à ma fenêtre
est ahuri
comme un bateau à voiles déchirées.
Il rôde dans la ville avec des monnaies et des clés
pourries dans les grains et les puits.
(nous deux, lecteur,
nous habitons la même pierre dégrossie,
toi la face à la mer, moi le front à la lune).
Sous le ciel rusé,
les couleurs de l’air
ont des veines de boutons
atteints de feu et de souffre.
La respiration des dieux sans paroles
verse de l’or stérile sur les châtaigniers du parc.
Nourris-moi avec de la neige polaire,
Seigneur,
et gardes-moi de l’oeil de mon frère
qui guette au triangle de la trahison.
001.526
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- holobaca gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 194
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
holobaca gheorghe. “Culorile aerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/223238/culorile-aeruluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.