Poezie
poveste cu sfârșit tragic
1 min lectură·
Mediu
și ca prin senin totul s-a făcut în urma pașilor mei un ghem de ață
lângă sobă pisica toarce cât pentru două zile de viață
afară câinele își roade coada crezând că poate nu-i a lui
ploaia nu mai contenește să își odihnească mâinile
pietrele iau forme omenești și chipuri demonice
însă pe mine tot aici mă găsești ghemuit între coaste
când ajungi nu uita să suni la ușă
altfel nu îți va deschide nimeni poarta
pe mine cauta-mă în ventriculul stâng al inimii
în dreapta nu intra că dai de niște curve
și de scăpat nu scapi decât cu moarte
nu mai pot sta în acest loc în care a murit omul
eu zic să mergem să ne fumăm țigara
chiar în locul unde drumul se intersectează cu omul
deodată cu lumea m-am modernizat și eu
am început să nu mai beau doar o bere
am început să nu mai umblu în haine cumpărate de la second-hand din piață
am început să mă adaptez în jungla cotidiană
umblu doar în haine de firmă și beau cel puțin două beri pe oră
însă dacă vrei să stăm de vorbă
faci prima pe stânga și apoi te arunci în gol.
043439
0
la dreapa dacă o luai - ar fi fost la fel de tragic știind că dai de niște curve
și de scăpat nu scapi decât cu moarte
două căi ale destinului - și ambele dramatice, funeste, catastrofale
titlul e foarte potrivit, cuvintul poveste conferă poemului caracter de basm, imaginar, fapt care moderează puțin tragicul
recitind cu plăcere din Agatho