Poezie
Nastro Azzurro
3 min lectură·
Mediu
îmi pare uneori că nu am suficientă blândețe în gesturi
că nu sunt suficient de fluidă când mă curg prin venele oamenilor
că nu sunt suficient de tandră când mă scriu în palmă pe liniile vieților lor
dar nu-i nimic, baby, noi să fim sănătoși și grațioși și senini
în a ne distruge sistemele nervoase
prin termopane contextul răzbate oricum firav.
și privește-mă, pulsez iar ostenit în tine
travestită în cearșafuri albe și câteva incertitudini
mă obosește îngrozitor războiul ăsta alb pe care-l port cu mine însămi
dar nu-i nimic, baby
mai beau o gură de Peroni și îți șoptesc din vârf de degete
we have our hands to entwine /nothing can ever seduce better
și mi-e parcă mai bine.
duminică, plec să risipesc bătăi de inimă
între taxiuri și ploi mărunte sau la dracu
port pe pleoape un soi de sfârșeală post-orgasmică absurdă pe post de suvenir
mă trezesc că recit șoptit pasaje ample din Schopenhauer și Kant
fără niciun alt aparent motiv sau context
decât acela că îmi amintesc că le știu.
[pauză de priviri dubioso-contrariate ale taximetristului semi-chel]
luni, iar mașină neîncălzită, iar starturi ratate la semafor
dolce far niente, romane franțuzești și lașitate burgheză
joc flori, băieți, fete cu picioarele mele depărtate
cu gândul la tine și pierd.
în timpul orgasmului îți anticipez deja lipsa.
marți, încep să-mi resimt tremurul de enervare
așezat cuminte și răbdător în vârf de bucle
închid ochii doar cât să fac un exercițiu de zapping din memorie
din tine înțeleg oricum cel mai bine episodul
în care ne risipim sufletele adultere printre haine.
miercuri, între noi vreo zece străzi și câteva confuzii
miercurea cred în tine așa cum obișnuiesc oamenii
să se încreadă între ei când nu mai au de ce să se agațe
sau îmi place Eluard
îmi amintește că pământul își sapă adânc istoria în mine
îmi egalează respirațiile.
joi, sunt o femeie puternică, ce dracu
și ce dacă vreau să mă încăpățânez în a face
economia asta drastică de cuvinte mari
deși mă gândeam chiar și ieri noapte că nu ar fi rău
să ies măcar până în scara blocului să mă strig puțin
ca și cum m-ar auzi cineva, chiar și așa doar de efect artistic
dar m-am limitat în a horcăi într-un Zewa Menthol și-un somn.
vineri, mi-am făcut o mască de păr cu ulei de măsline și gălbenuș
sunt lucidă, fricoasă și desculță în living-room,
îmbrățișând a lehamite un nastro azzurro
o iubită tâmpițică și speriată, cum s-ar zice
[scurtă pauză de hlizeli tomnatec-tolomace, vă rugăm]
sau vreau să însemn exact pe atât de puțin pe cât pot duce.
sâmbătă, mă precipit, îmi spun că umezeala dintre picioare
nu este, nu este păcat, e poezie
îți scriu sms-uri de liceancă grăbită sentimental cu
boule, even your emotions have an echo in so much space
ar mai fi Presence d`Une Femme Intense,
parfumul Mont Blanc, scris special pentru târfe triste
dorul îngrozitor ce ți-l port
și marele nimic ce mi se întâmplă.
pe scurt, prietene, e hotărât
presimt cum mă dizolv cuminte în marile gesturi
ale tuturor celorlalți oameni care nu sunt noi
poate ar fi mai bine să-mi bag niște Whitesnake în playlist
să-mi scot o piersică din frigider, să mușc din ea
și să mă apuc să citesc bancuri cu blonde pe net.
îmi pare uneori că mi-e frică până la sânge și înapoi.
084.943
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Helena Schmetterling
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 560
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Helena Schmetterling. “Nastro Azzurro.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/helena-schmetterling/poezie/13958139/nastro-azzurroComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
HShabar nu am cine este Radu Vancu. vis a vis de cat voi sta pe agonia, stii cum se spune, nu conteaza destinatia, conteaza calatoria in sine, nu conteaza timpul pe care il pierdem in doi, conteaza momentul in care ne oprim din risipa, nu conteaza cat stam in viata oamenilor, conteaza daca lasam urme. nu imi voi uita insa manierele de don\'shoara educata la Damenpension ce mi-s si iti voi flustura un Zewa Menthol prin fata nasului cand voi disparea. :) multumesc de trecere.
0
EȘs-ar citi mai bine fara \"iar\" in fata zilelor de saptamana enumerate, si, respectiv, fara virgula de dupa.
aș renunța la \"baby\", fiindca, din perspectiva mea, cuvantul acesta adauga neseriozitate, cand textul e chiar foarte bun.
aici: \"mă obosește îngrozitor războiul ăsta alb pe care-l port cu mine însămi\" - însămi nu adaugă nimic. ar fi o accentuare doar, dacă o simți necesară.
în ansamblu e un text scris bine, echilibrat, cum și primele două. mi-au plăcut.
o să te citesc, dacă mai scrii, oricine ai fi.
aș renunța la \"baby\", fiindca, din perspectiva mea, cuvantul acesta adauga neseriozitate, cand textul e chiar foarte bun.
aici: \"mă obosește îngrozitor războiul ăsta alb pe care-l port cu mine însămi\" - însămi nu adaugă nimic. ar fi o accentuare doar, dacă o simți necesară.
în ansamblu e un text scris bine, echilibrat, cum și primele două. mi-au plăcut.
o să te citesc, dacă mai scrii, oricine ai fi.
0
IC uneori nu am suficientă blândețe în gesturi.
nu sunt suficient de fluidă, suficient de tandră
când îți distrug grațios și senin, sistemul nervos.
(mă curg - asta sună tare aiurea) plus vene, plus palma și liniile vieții. chestii uzate uzate uzate.
travestită în cearșafuri albe și câteva incertitudini
mai beau o gură de Peroni și îți șoptesc we have our
hands to entwine /nothing can ever seduce better
și mi-e parcă mai bine. duminica, între taxiuri și ploi
mărunte port pe pleoape un soi de sfârșeală absurdă.
(chestia aia cu filozofii miroase nițel a epatare)
luni. iar mașină neîncălzită, iar starturi ratate la semafor.
dolce far niente, romane franțuzești și lașitate burgheză.
cu picioarele depărtate și cu gândul la tine joc flori, fete
sau băieți și pierd.
(orgasm în sus, orgasm în jos. trebușoara asta , plăcută ce-i drept, în cazul de față devine agasantă)
marți. încep să-mi resimt tremurul de enervare
așezat cuminte și răbdător în vârf de bucle.
închid ochii doar cât să fac un exercițiu de zapping
prin memorie în căutarea ta.
(suflete adultere? neeeeeeeee. fumat.)
miercuri. între noi vreo zece străzi și câteva confuzii.
miercurea cred în tine tot așa cum îmi place Eluard.
(place și mie nenea ăsta) :)
joi, economie drastică de cuvinte mari. sunt
o femeie puternică, ce dracu! deși mă gândeam chiar
și ieri noapte că nu ar fi rău să ies măcar până în scara
blocului să mă strig puțin. doar așa, de efect artistic.
vineri. îmi fac o mască de păr cu ulei de măsline
și gălbenuș. sunt lucidă, fricoasă și desculță în living-room.
o iubită tâmpițică și speriată, cum s-ar zice.
(deși ultimul vers ar putea lipsi și el, \"tâmpițică\" mă irită la culme. și tot ceea ce înseamnă diminutiv în genere)
sâmbătă. mă precipit, îți scriu sms-uri sentimental-grăbite
boule, even your emotions have an echo in so much space
ar mai fi Presence d`Une Femme Intense, parfumul Mont Blanc
și marele nimic ce mi se întâmplă.
(umezeala dintre picioare, poezie, dorul ingrozitor bla bla- pot sa lipseasca cu gratie :) )
duminică. mi-e frică până la sânge și înapoi.
(ăsta să fie finalul.)
așa aș vedea eu textul ăsta cu renunțarea la balast și în genere, la chestiile prolixe.
e doar o posibilă variantă. ideea e că trebuie să te gândești tu la o formulă care să \"reziste\".
pentru că Alex, în felul său, are dreptate. Stilul ăsta de scriitură nu prea mai este gustată. Și se pierde
undeva în deșertul virtual. Sunt convins totuși că ești capabilă de mult mai mult dacă vrei.
e doar o părere. Nu încerc să dau sfaturi sau să mă erijez într-un fel de instanță supremă în materie de literatură.
tu știi cel mai bine ce și cum.
no, mai trec pe la tine.
nu sunt suficient de fluidă, suficient de tandră
când îți distrug grațios și senin, sistemul nervos.
(mă curg - asta sună tare aiurea) plus vene, plus palma și liniile vieții. chestii uzate uzate uzate.
travestită în cearșafuri albe și câteva incertitudini
mai beau o gură de Peroni și îți șoptesc we have our
hands to entwine /nothing can ever seduce better
și mi-e parcă mai bine. duminica, între taxiuri și ploi
mărunte port pe pleoape un soi de sfârșeală absurdă.
(chestia aia cu filozofii miroase nițel a epatare)
luni. iar mașină neîncălzită, iar starturi ratate la semafor.
dolce far niente, romane franțuzești și lașitate burgheză.
cu picioarele depărtate și cu gândul la tine joc flori, fete
sau băieți și pierd.
(orgasm în sus, orgasm în jos. trebușoara asta , plăcută ce-i drept, în cazul de față devine agasantă)
marți. încep să-mi resimt tremurul de enervare
așezat cuminte și răbdător în vârf de bucle.
închid ochii doar cât să fac un exercițiu de zapping
prin memorie în căutarea ta.
(suflete adultere? neeeeeeeee. fumat.)
miercuri. între noi vreo zece străzi și câteva confuzii.
miercurea cred în tine tot așa cum îmi place Eluard.
(place și mie nenea ăsta) :)
joi, economie drastică de cuvinte mari. sunt
o femeie puternică, ce dracu! deși mă gândeam chiar
și ieri noapte că nu ar fi rău să ies măcar până în scara
blocului să mă strig puțin. doar așa, de efect artistic.
vineri. îmi fac o mască de păr cu ulei de măsline
și gălbenuș. sunt lucidă, fricoasă și desculță în living-room.
o iubită tâmpițică și speriată, cum s-ar zice.
(deși ultimul vers ar putea lipsi și el, \"tâmpițică\" mă irită la culme. și tot ceea ce înseamnă diminutiv în genere)
sâmbătă. mă precipit, îți scriu sms-uri sentimental-grăbite
boule, even your emotions have an echo in so much space
ar mai fi Presence d`Une Femme Intense, parfumul Mont Blanc
și marele nimic ce mi se întâmplă.
(umezeala dintre picioare, poezie, dorul ingrozitor bla bla- pot sa lipseasca cu gratie :) )
duminică. mi-e frică până la sânge și înapoi.
(ăsta să fie finalul.)
așa aș vedea eu textul ăsta cu renunțarea la balast și în genere, la chestiile prolixe.
e doar o posibilă variantă. ideea e că trebuie să te gândești tu la o formulă care să \"reziste\".
pentru că Alex, în felul său, are dreptate. Stilul ăsta de scriitură nu prea mai este gustată. Și se pierde
undeva în deșertul virtual. Sunt convins totuși că ești capabilă de mult mai mult dacă vrei.
e doar o părere. Nu încerc să dau sfaturi sau să mă erijez într-un fel de instanță supremă în materie de literatură.
tu știi cel mai bine ce și cum.
no, mai trec pe la tine.
0
ICah
si titlul. ar putea fi altul.
ps. erata is câteva greșeli prin commul meu. acu\' am văzut. fără ultima vocală la \"gustată\" :D
dacă or mai fi și altele
iartă-mă și tu. îs mahmur încă.
si titlul. ar putea fi altul.
ps. erata is câteva greșeli prin commul meu. acu\' am văzut. fără ultima vocală la \"gustată\" :D
dacă or mai fi și altele
iartă-mă și tu. îs mahmur încă.
0
LAschopenhauer e corect, nu cu doi p.
radu vancu e un poet din generatia tanara, putin mai tanar ca mine, putin mai in varsta decat tine. a scos sebastian in vis, acu 2 saptamani la tracus arte si mai are o carte la cartier, monstrul fericit. desi nu mi se pare personal ca semenei cu vancu, poate mai mult cu prima carte, totusi se simte ca inca ai probleme cu originalitatea - si aci are dreptate moga, si igor, ai multe elemente presarate ca sa dea bine si un titlu imprumutat. ar merita putina concentrare si aruncarea retetelor, incearca mai mult sa te spui fara sa folosesti lianti de imprumut.
radu vancu e un poet din generatia tanara, putin mai tanar ca mine, putin mai in varsta decat tine. a scos sebastian in vis, acu 2 saptamani la tracus arte si mai are o carte la cartier, monstrul fericit. desi nu mi se pare personal ca semenei cu vancu, poate mai mult cu prima carte, totusi se simte ca inca ai probleme cu originalitatea - si aci are dreptate moga, si igor, ai multe elemente presarate ca sa dea bine si un titlu imprumutat. ar merita putina concentrare si aruncarea retetelor, incearca mai mult sa te spui fara sa folosesti lianti de imprumut.
0
MSdefinitivă... m-aș rezuma la dispariția \"iar\"-ului în enumerarea acțiunii zilelor săptămânii, de fiecare dată cu \"iar\"... \"liceana sentimentală\" ce se \"dizolvă cuminte în marile gesturi ale tuturor celorlalți oameni care nu sunt noi\" are totuși o... \"frică până la sânge și înapoi\"... se pare(\"uneori\"), doar pentru ziua ce urmează...; de luat în considerație com.urile precedente. cu respect
0
SGsalutam impetuoasa prezenta
genul asta convulsiv de poezie imi aminteste de o scena de film pe care, de ce nu, o amintesc aici
scena are loc intr-o casa de vara a lui Coco Chanel, intr-una din camere, aranjata cam asa:
http://lh6.ggpht.com/_pkvmw0QmuEo/SrvMdwAPw9I/AAAAAAAAQVI/SnT1arln-44/s1600-h/image18.png
Coco il invitase pe bietul Strawinski, cam lefter la vremea aceea, sa locuiasca acolo, iar el, ingratul, a decis sa nu accepte decat daca va fi primit impreuna cu sotia si copii.
Sotia, genul laptareasa, incremeneste de cum trece pragul si o intreaba uimita pe gazda:
- Doamna, dar dumneavoastra nu iubiti culorile?
la care Coco:
- Aussi longtemps qu\'il existe le noir, a quoi bon?
genul asta convulsiv de poezie imi aminteste de o scena de film pe care, de ce nu, o amintesc aici
scena are loc intr-o casa de vara a lui Coco Chanel, intr-una din camere, aranjata cam asa:
http://lh6.ggpht.com/_pkvmw0QmuEo/SrvMdwAPw9I/AAAAAAAAQVI/SnT1arln-44/s1600-h/image18.png
Coco il invitase pe bietul Strawinski, cam lefter la vremea aceea, sa locuiasca acolo, iar el, ingratul, a decis sa nu accepte decat daca va fi primit impreuna cu sotia si copii.
Sotia, genul laptareasa, incremeneste de cum trece pragul si o intreaba uimita pe gazda:
- Doamna, dar dumneavoastra nu iubiti culorile?
la care Coco:
- Aussi longtemps qu\'il existe le noir, a quoi bon?
0
&
o realitate brutal de concreta - reteta des folosita - whitesnake zewa mentol prostii sa dea bine si sa impresioneze conducatorii de X6
nu spun ca nu scrii bine ce este pacat este ca ai sa dispari la un moment dat asa cum ai aparut :)
cat stai pe agonia? 15 zile? :)