Poezie
tristeți congenitale
1 min lectură·
Mediu
tăcerea e gaura de șarpe
unde încerc să respir
când ești obsedat de înălțimi
în timpul nopții
pieptul mi se cască
și miroase a gol negru
furios ridici fruntea
apuci un ciocan
și spargi luna
dintr-o pornire generoasă
încerci imediat
o mângâiere fugară
știi acele zile mai negre ca noaptea?
din maldăr de resturi de conștiință
durerea se extinde ca o infecție
nu e nevoie să te apropii
dacă vrei să asculți
dintr-o curiozitate congenitală
vuietul apelor scobind albia inimii
006.107
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- heghedus camelia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
heghedus camelia. “tristeți congenitale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/heghedus-camelia/poezie/248582/tristeti-congenitaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.