Poezie
Nesomn
1 min lectură·
Mediu
De după draperia groasă
Ochiul pândește și numără stelele
Miturile ți-au scăpat printre degete
În noaptea asta întunericul e-așa de blând
Ca frunza de toamnă ce cade pe-un mormânt
*
Patimile s-au făcut scrum
Amintirea s-a pierdut pe drum
Sărbătoarea a jertfit culoare
Golul de suflet și gând doare
*
Cu fața-ntors spre seară
Aștepți privirea clară
A nenumitului zeu mut
Să-ți șteargă lacrima de lut
Să gâtuie cuvântul în matca rotundă
*
Lângă tine am devenit mută și surdă
004203
0