Hanna Segal

in replica la barbatii care se tem de spectrul diminetilor albe, eu iubesc spectrul zilelor lungi si al noptilor care nu vin decat dupa 11 si stau pana pe la 4:)
la kabbala nu ma bag, ca imi cunosc hotarele ignorantei, desi as putea sa-mi pun snur rosu la mana sa-i impresionez pe cei cu barbi asimetrice (am incercat odata sa manipulez o poza cu barba in Photoshop, avand doar o jumatate de fata si m-a izbit nu atat simetria neomeneasca a fetei care a rezultat, cat simetria barbii, a fost un fel de OMG, it\'s freaky!)
si iti dau dreptate cu frumusetea femeilor ca anotimp... nu numai ca e capricios si imprevizibil, dar e si al naibii de scurt

citit, placut, dar cred ca are nevoie de un nou set de diacritice:)

\"mă arde
blestemată calea ca pe-o vădană
cântând zorile-n smirnă\"

cel mai frumos lucru pe care l-am vazut azi

de trei stelute (adunate odata de pe o plaja mai exotica:)
o portiune de text care in acest caz = o portiune de har

Alin,
Multumesc mult si esti prea bun. Te astept cand mai pun ceva la cale.

Mircea,
Lume noua:) Ma bucur ca ti-a placut in urma recitirilor, ceea ce inseamna ca mi-ai acordat destul credit, ca nu stiu cat oameni au rabdarea sa reciteasca un text scris de altul.


Virgil,
Multumesc de (nota de) trecere si de stea:)

Uite cam ce stiu eu (pe scurt) despre originea fondurilor destinate acestor expeditii. Am colaborat cu un unchi si cu un prieten de-al lui cand am scris un articol despre cele mai vechi sinagogi din America de Nord pentru buletinul comunitatii si in plus bucata asta de istorie m-a pasionat destul de mult.
E adevarat ca prima calatorie (1492) a fost finantata in mare parte de Luis Santangel, trezorierul curtii, care se tragea dintr-un evreu convertit, numit Azarias Ginillo. Un alt sustinator la curte al lui Columb a fost Gabriel Sanchez, si el provenit dintr-o familie de conversos, cu un stramos numit Alazar Goluff. Desi regina Isabel a dorit sa amaneteze bijuteriile coroanei pentru a finanta expeditia, acest lucru nu a fost necesar.Un mod ingenios prin care Luis Santangel a facut rost de mijloacele necesare calatoriei a fost sa ceara portului Palos sa plateasca o datorie restanta catre coroana prin echiparea a doua vase.
A doua expeditie (1493), mult mai mare ca prima (cca1200 oameni, 17 vase), a fost finantata partial din banii confiscati de la evreii izgoniti din Spania ca urmare a edictului celor doi monarhi (1492). In amandoua expeditiile au existat printre membrii echipajului conversos, cei mai cunoscuti fiind un medic si un translator.

Anne (of 1000 Days): \"O vreme m-ai iubit numai tu, o zi ne-am iubit amandoi, apoi te-am iubit numai eu\"

Henry (Tudor): \"Bine ca s-a terminat. Dragii mei, mergeti cu mine sa o petim pe domnita Jane Seymour.\"

there you go!... ca tare vroiam sa fac o tura in carul decapotabil al lui Osiris, sa crape Isis uitandu-se la noi:) sa mor daca nu-mi fac un tricou cu inscriptia aia, ca m-a dat gata, sa vada lumea in ce relatii de prietenie sunt cu tetea Hermes Trismegistul
Carmen, cu mare bucurie dupa datul tau in carti si cu o invitatie la cafea turceasca, aromata cu cardamom

Hanna (blushing:): nu prea e deocamdata material de facut mare lucru, dar daca se mai aduna, complotez eu ceva... cea mai buna sursa istorica de poante si smenuri e unchiu\' Dan ala cu lupu\' (om care e, pe bune, o enciclopedie ambulanta)... cred ca ma descurc bine in spatii largi pentru faptul ca traiesc intr-un spatiu mai larg (preerie:)... altfel imi place sa adun, sa amestec si sa framant semne de intrebare si interpretari profane, cand am cate o zi libera, ca de plida azi (e scrisa mai demult, recunosc, dar azi a fost impestritata cu diacritice si i s-a dat o forma html)

mie mi-a placut asta cu vesnicul sut in vesnicul fund:), ca si ultima parte (de la nu poti creea un fluture), care IMHO e jumatatea plina a acestei sticle

mi-a placut, chiar daca nu sunt la curent cu duelul, dar mi s-a parut o observatie de bun simt ca daca ne dam in cap cu pietre o sa vedem ce n-am vazut

Nu mai am, dar mai fac:)

ma inclin in fata intelegerii tale si a felului in care a fost pusa in cuvinte, irrespective of language... printre atatea traduceri tradatoare, asta e destul de aproape de inima diminetii prinsa in cablurile de inalta tensiune

Superba (repara rogu-te micul typo din versul doi)... nu prea ma incanta fumul de tigara, dar altfel as petrece ceva vreme in taverna cu asemenea hangitze, macar sa vad cum ochii barbatilor se topesc in contact cu posteriorul pufos ca painea calda... multumiri dedicate nebunului intelept:)

Ela,
multzam si din partea mea ca faptas secundar insa bucuros de oferta de colaborare din partea Biancai - de care ma desparte in calendar doar o luna (ea pe 13 iulie, eu pe 13 august)- in plus fara sa fi inspirat direct randurile cu ochi ceacari, persoana mea are si ea astfel de ochi, dar se vede doar daca te uiti de-aproape si in lumina zilei (stangul e mai caprui si dreptul e mai verzui)
E un text pe care as fi vrut sa il scriu eu, dar l-a scris ea, mult mai bine si cu infinit mai multa sensibilitate, de aceea i-am dedicat imaginea luptei mele cu incapatanarea cuvintelor, lupta din care am iesit de multe ori cu mainile siroind de litere.

Dragii mei, Lory si Adrian,

nu prea mai intentionam sa las comentarii in subsolul aceste farse, pentru ca nu prea imi place sa comentez comentarii anterioare :) nu pot sa spun decat ca fiecare din voi are dreptate, in felul lui si fireste si eu care sunt mama textului.

Da, este si nu este o parodie... in primul rand parodie dupa ce? dupa modul in care multi dintre noi gandesc? Poate. Este in mod sigur o caricatura, e brutala, demagogica si cu trasaturi atat oribil ingrosate tocmai pentru a fi detectata cu usurinta pozitia bestiei care a comis crima... si totusi pentru aceasta viziune am primit o stea, lucru pentru care recunosc ca si pe mine ma trec fiori pe sira spinarii... iar cineva remarca satisfactia pe care am avut-o in fata transformarii mele plus o paralela intre Iisus si eroii neamului... no comments, dar daca pot sa spun ceva in apararea mea, fac niste sarmale in foi de vita incredibile.

Lory, nu de intelegerea ta era vorba, tu esti oricand my special guest cu care fac si la miez de noapte parodie despre orice, oricine, oricum si oricat... dupa chestia aia cu puiul de miner nici n-ai putea avea un loc mai special in inima mea.

Oricum, in general ca si in particular nu sunt un avocat al mijloacelor extreme si chiar si ideea de a lasa cuiva un comentariu negativ ma doare mai mult decat ma bucura satisfactia pe care as avea-o aratandu-mi muschii. In acelasi timp nu regret nici cat negru sub unghie (cu asigurarile ca am unghiile sclipitor de curate:) ca am facut acest experiment, singurul lucru pe care il regret este ca am primit o stea pentru el. Desi nu a fost a \"customized trap\", printr-un concurs inevitabil de imprejurari a functionat in acest mod. Dezamagirea mea a fost mare, dar vorba aceea, e mai bine sa fii dezamagit decat amagit. Si cam atata.

pentru gestul frumos facut de Maria, o adevarata zana buna in comunitatea scriitorilor de pe site, si pentru Catalina care azi e un VIP sarbatorit, un pahar de vin cu la multi ani si multe bucurii:)

Qasman,
Chestia cu „neputința poetei“ mi-a smuls un mare zâmbet, ca e prima data când cineva a folosit apelativul ăsta la adresa mea, adica e foarte fain să te facă cineva poet în față, chiar dacă neputinte:) În al doilea rând poezia asta nu e scrisa din perspectiva mea, că atunci aș fi folosit femininul (n-aș vrea să se creadă că sufăr de confuzia genurilor, orșicât) E scrisă din perspectiva unui om oarecare și anonim, al cărui gen nu contează.... faptul că e o referire la Hristos în text să spunem că îl face creștin, deși sincer, poate să aibă orice religie care îți cere să-ți iubești și să-ți respecți aproapele. De asemeni, nici măcar nu contează nația, sau vârsta, sau clasa socială pe care o are... În fine, credeam că o să fie mai ușor de deconspirat, dar chestia asta simpluță, de neam prost și hilară nu vroia să spună decât că urându-ți și pedepsindu-ți dușmanii (chiar când sunt oribili, cârcotași și intoleranți) nu faci altceva decât să devii ca ei. Și in plus, la fel ca și ei traiești cu iluzia că ești în posesia adevărului. Ori atitudinile la care mă refer nu sunt străine de natura omenească în general. De fapt asta e calea cea mai simplă. Puțini oameni își mai pierd timpul cu introspecția și studiul efectelor ascestui “self righteousness” asupra propriei lor evoluții.

Vali,
Plata pe care și-o iau oamenii de la cei care le-au greșit într-un fel sau altul nu face decât să alimenteze cercul nebuniei. Ceea ce ne distruge este plăcerea pe care o simțim când oponenții noștri sunt pedepsiți. Dacă Dumnezeu nu bate cu bățul, nu înțeleg de ce atâția oameni se oferă pentru rolul de băț al lui Dumnezeu.

Emil,
de acord cu tine, e de un prost gust absolut si asta a fost si intenția... dacă scriam în cuvinte faine un eseu despre cât e de periculos e să devii ceea ce urăști, nu sesiza nimeni, (oricum, nici asa nu s-a sesizat:)
Cat despre faimă, fiind chestie trecatoare, nu dau doi bani pe ea. Chestiile anterioare, cu poze sau fără au fost postate spre amuzamentul trecatorilor și cam atât cu ele.

Adrian,
Influența maestrului e de netagaduit în cazul de față (dar unde sunt zăpezile de atădat?), dar departe de mine să compar această înșiruire de litere cu detergenți și foi de viță cu tirada lui savuroasă (doamne, cât îmi place de omul ăsta!). Eu o știam în traducerea lui Botta, care e un pic mai fluidă, dar mai puțin conformă cu originalul. Oricum, dacă el era supărat rău pe cei cu limbi veninoase, eu doar observam cum lumea joacă leapșa fără să-și dea seama.

Mihai,
nici macar nu stii cat de mult te-ai inselat asupra intentiilor mele de asta data... multumesc de stea, dar mai bine o lasi la Stars & Stripes, sau decupeaza tu una de material textil cu un colt in plus, ca iti trimit eu tricoul pe care sa o cosi
have a good life,

(un)funny cum istoria asta isi alege sa se repete in diferite timpuri si in diferite locuri, cu aceleasi circumstante, doar ca aplicate pe pielea unor personaje diferite... ca de obicei, aleg sa nu tin cu autoritatile, desi ele sunt ferm convinse ca fac ce pot mai bine (tongue in cheek:)

este peste tot in jur si inauntrul nostru, doar ca pe pereti cuvintele sunt scrise cu cerneala simpatica, asa ca le putem ignora linistiti...
drag,