Hanna Segal

In primul rand m-am bucurat de bucuria mea (pe care am avut-o citind de vreo cinci ori ultima strofa:) In al doilea rand m-am bucurat de bucuria pe care Andu a avut-o (ca eu stiu ca nu da el stele doar asa...)In al treilea rand m-am bucurat si de bucuria pe care o s-o aiba Lory cand o vedea minunea. Cred ca toate astea au fost lucrul lui Dumnezeu, care s-a simtit bine in cojocul ala de lana, dragutul de El:)

Citind raspunsul autorului si facand niscai sapaturi mi s-a revelat ca Iulia e dalba Biancă... uf, pe ce lume mai traiesc si eu... acum nu prea stiu pe unde sa ma ascund:)

Oricum, vezi ca te plac chiar si cand nu te recunosc.

Bazile, nu stiu cat exact mi-a da din viata sa pot picta chestia asta, dar mi-as da:)

Yess!
uite ca am vazut ceva frumos si pe ziua de azi:) una din ocaziile in care grafica face corp comun cu vocabula

trecerea de la fateta cristalina la lacrima albastra se face prin reflectarea ruginiului in inima?

uite ca nu puteam sa-l ignor pe Escher si nici cantecul cerceilor, cu ciresi sau nu

uite vizualizarea mea preferata, care e o bucla 2D/3D cu soparle si rechizite de birou:)

cred ca aici se impune o erata, ca e prea de tot:

\"atasez\" in loc de \"ataez\"
\"recomandat publicului\" in loc de \"recomandatpublicului\"
\"trecator pe site\" in loc de \"trecator e site\"

Lory,
nu vreau sa las aici o critica-elaborata-mai-lunga-decat-textul, intrucat incapacitatea mea de a spune ceva inteligent despre lucrurile care imi plac e un fapt binecunoscut.
Dar daca tot vreau sa ataez o stea, regulamentul obliga:)
Sa zicem ca in ciuda lipsei de practica pe terenul versului alb a iesit demna de luat in seama si de recomandatpublicului trecator e site.
Intr-adevar, contine ceva acid cinic si soda sarcastica, dar asta nu face decat sa ii dea un gust autentic si care tine mult, mult mai mult. Mortii continua sa isi ingroape mortii iar arca aia a esuat de mult in desert. Pe de alta parte a fost intotdeauna loc pentru o aventura individuala, atunci cand o stergi pe furis cu dumnezeu de-acasa:)
Si, intr-adevar, fericiti cei care nu stiu sa scrie... ca odata ce se invata degetele la fantana cu litere, setea ramane pe toata viata.
In concluzie, recomandata sa fie:)

cu multe multumiri

atasez originalul:)

Nane, de data asta chiar iti multumesc mult pentru articol, care mi se pare mai mult decat util. Ca eu traind peste garla ignoram cu desavarsire ultimele cioplituri facute de Academie in limba romana:) Acum macar o sa stiu cand gresesc:)

Nicule,
de mult nu am mai trecut pe la tine (dupa ce am obosit tot trecand sa vad daca o mai aparea ceva... si tot nu aparea:)

iar acum cand trecui, sa vezi si tu, suparare mare asupra lui Mos Gateaja, ca nu l-au publicat :( pai de ce nu il publicara, dupa ce l-ai facut din gateaja, surcica. inainte sa-l schimbi de nume erai mai consacrat? ce oameni suciti:)

trebuie sa iti spun ca mi-a alunecat un ochi si la Istoria aia shucara in 20 de volume, eu as opta pentru o informare pe baza ei, ca nu neaparat cele vechi sunt nefolositoare:)

PS si mie 13 imi poarta noroc, desi nu am la activ chiar atatea coincidente (ajunge ca m-am nascut pe 13, nu stiu daca era vineri:)

acum puteti sa ziceti ce vreti, dar eu cand am fost pe Marte, primul lucru pe care ni l-a aratat insotitorul de zbor prin hublou, a fost un happy face mare cat toate zilele, pe care l-am pozat grabnic si vi-l atasez si voua aici

noi chiar acum avem un pic de vara indiana de care ne bucuram repede, pana nu vine frigul cel mare... in cee ce priveste textul, mi-a placut si paralela si executia

si uite asa cu o singura trecere a lamei, poti sa faci insemnari si pe fata si pe dos:)

mda, de ce sa nu recunosc, mi-a placut poanta.... altfel, luptele la care participa vikingul se desfasoara pe mai multe fronturi, si niciodata la doua capete:)

fir-ar al dracului, doamne iarta-ma!:)... sper ca nu se bazeaza in cele din urma pe o intamplare autobiografica, desi chiar in acest caz o sa mai revin sa te citesc
sa spun ca mi-a placut? cred ca e evident
tocmai am facut un bookmark la favorites si... la buna recitire

Carmen,
multumesc mult pentru comentariu, care a fost degustat cu mare placere, desi intarzierea cu care raspund e inexcuzabila:)
Si eu cred ca unele femei de uscat:) sunt cel putin la fel de pirate ca femeile maritime descrise in text. Articolul cu pricina e tot in corectura, dar probabil ca va fi terminat dupa midterms. Ale junelui scriitor:)
Cat despre imblanzirea scorpiei, eu sunt gata domesticita, dar ca sa nu se inteleaga gresit, ca poate mai citesc cunoscutii, aici prieteten inseamna prieten si cam atat. Cat despre \"my significant other\" cu alta ocazie, desi a facut si el odata figuratie intr-un text desptre o lopata de zapada:)
Captain Carrot a.k.a. Roth-Child este un baiat foarte real, care inchiriaza impreuna cu alti doi indivizi una din casele unchiului meu (nu cel cu lupul de data asta:). Intrucat el are o firma de landscaping care il tine ocupat cam 24/7, eu sunt administrator printre picaturi. Mai trec sa iau chiria, vad ce e de reparat, vad ce fac pisoii, mai stau la un pahar de vorba cu rezidentii... cam asa cu backgroundul acestui textuletz.

meseriasa parodie, imi placura clabucii aia tepeni, totu-i sa-l si limpezesti, nu sa-l lasi pe bietul om imortalizat sub forma de statuie:)

Cred ca e timpul sa atasez o stea langa textul asta, ca prea e de tot:)
Altfel, si eu ca si hose apreciez mult intercalarea celor chestii dintre ghilimele, care cresc mult placerea cititului. Mi-a placut si cum a fost exploatat motivul Inorogului aici, drept care atasez si grafica de rigoare din colectzia personala:) (de fapt e un scan dupa un manuscris de epoca din colectia unchiului meu... cum care unchi, cel cu lupul:)
PS. oare o fi fost gasit de cei pe care ii iubea? acum ma cam doare pe unde aveam odata inima:)

Eu aleg strofa a doua ca fiind cea mai plastica si mai plina de imagini neobisnuite. Chiar cred ca ar putea fi un catrenash pe cinste singura si de capul ei.