Cântarea cântarilor

Privește copile-nainte mereu
Chitara să-ți fie și mamă și tată
Să arzi printre note, frumos Prometeu
Cu viața-n baladă de dor preschimbată.

te regasesc intr-o ipostaza surprinzatoare, pentru mine cel putin...hanna hotarata sa-si invinga vulnerabilitatile (nebanuite) si sa-si cante cantarea mai departe.
respect \'mestesugul\' intr-o poezie cu rima, si asta e o alta surpriza...cred ca in strofa a III-a primul vers e \"sa nu iei in seama ca timpul se duce\", cu siguranta o scapare...
cu drag.

Lory, multam fain pentru suflet si stil, trecerea ta e cea a unui vechi camarad de arme.

Maria, crima s-a reparat, dar legile lui Murphy sunt mai mult decat oricand printre noi. M-am uitat atent inainte sa postez si balba tot s-a strecurat, fi-r-ar a iaca-cui. Dar multumesc mult de vorba si de trecere.

In conditiile in care toata istoria umanitatii e un sir de inimi zdrobite si capete sparte, fac si eu ce pot. Steaua lui David poate fi un petec de panza galbena, o mandala budista, o stea de serif, un shuriken ninja, sau chiar si o pana de chitara.

Te scormone dorul sosit de-undeva
Și casa e arsă și clipele-s lungi
Ia-n mână chitara și cântă ceva
Și nu sta ca fraieru-n fund că faci dungi.

Și până când sângele fier să devină
Și fierul va naște rugina să cânți
Și du-te prin lume și cântă divină,
Că poate mai iese un ban de la nunți.

Să nu iei în seamă că timpul mai zboară
Cu moartea și sângele nostru în el
Tu cântă-nainte, ciupește-o chitară
Și treci peste toate, ciumeg și rebel

Să-i faci pân\' și gâdelui dar fii subtil
O prea meseriașă și-naltă cântare
Și pune și suflet și pune și stil
Dar pleacă-nainte să-și ceară iertare.

Ca sa nu fiu pus la off topic, am lucrat la greu pe textul tau, taind si spanzurand.

Ce ma bucur ca ai trecut pe aici, Luchi. Pai eu citesc si off-topicurile, nu sunt snoaba. Multumesc pentru munca patriotica, e oricum un text scris in vre-o 15 minute si doua rime se fac mai repede ca patru, nu? Acum singurul punct unde as inlocui e strofa a doua, versul al treilea. Si anume \"divină\", cu \"jivină\". Ca sa ramana in nota (auto)ironiei.
Cu o strangere de mana,