Un greieraș scufundat în aer
alerga bezmetic după o rochie neagră
se prinse de bretea
breteaua căzu
în cădere, mângâie aspru pielea
de fată roșcată
pielea se rușină
se lumină cu fir de
Mi s-a rupt palma de-a latul
bara de fier spoită în praful de cretă
frige. Mi-a rămas
un crater rozaceu
piroclastic- în palma albă de egretă.
O să umplu craterul și-o să fac
un lac
Ai poposit
pe-o iarbă înaltă
în desișul calciului de pe pereți.
E duminică
iar tu ai spălat mănușile albe de tul
și ți-e teamă
că nu se vor usca vreodată.
Pe frunte brobonesc sudori
din
Noaptea ciocăne iar la ușa gândurilor.
Caut zahăr încă solid
pe cărarea pulpei de măr lovit și trist...
iau în mână mireasma orhideelor călătoare
și ți-o presar în fiece minut al nopții
pe
Înotăm pe meandrele vremii...
mi-aș fi dorit să fii aici, pe calea mea
prăfuită cu pudră de cuvinte.
Am ascuns raza solara în spatele retinei
în timp ce încerc
să-mi dozez gândurile fără
De ce te-ai ascuns după colierul meu din plastic?
ai dat
de un dos imatur. Nu îți conferă imunitate.
Hai mai bine
să transpirăm împreună.
Îți făgăduiesc un rubin!
Aflându-mă dedesubtul norilor,
ți-am luat toate firele de păr blond
în brațe.
Fasciculul verde-albastru pe care l-ai emis
s-a refractat pe un teritoriu umezit marin.
Te-ai topit în secundă
și
La UPU s-a întâmplat o mare chestie.
A venit pe targa de tablă un pacient-
cerea anestezie generală.
\"Dar dacă cedează vreun nerv spinal, măi?\"
Ei, ce are a face.
Mă înalț și eu spre
Se întorc filele fântânii de pe o stradă
din aceea cu gropi
din Cartierul Norilor de Fum.
Se zăbovește printre fiare contorsionate de timp,
vopsite în rugină albastră,
se aruncă discuțiile în
Întrezăresc prin vis
armoniile cu care tu m-ai obișnuit.
Mai ții minte
cum zburau avioanele pictate în roz ?
Zgâriasem spoiala trandafirie
cu unghiile mele de talc.
Uite de aia am
Tu
acum
exiști în zări roz
pe pajiști verzi smaraldice.
Nu exiști încă ?
Atunci
urmeaza să exiști. Și să adulezi
aerul pe care îl expir eu
în urechea ta.
Fiori fierbinți…
tu îi simți
Conțin pastă de pix expirată
cu aromă de ouă clocite, nedigerabile,
mi-e lehamite de sosuri roșii închegate
și de pește rece și cu oase subțiri și scurte.
Prin uter
mă săgetează glonțul
Zăbrele de căpșuni
printre rujuri uscate
mărgele colorate
pe panglici retușate
cu lipici
Praf depus pe etichete
de nylon alb
amestecat cu ulei galben ars
cules de pisicile cele
La doișpe fix îmi curăț scalpul de sub unghii,
ascult o melodie tactilă de noapte,
îmi ascult bătăile inimii
cu ajutorul peniței.
La doișpe fix mă gândesc la minutul lăsat în urmă,
în timpul
Mi-am săpat cratere de piele înălbită
de căldură, în buze,
mi-am fiert sângele rece
la treizeci de grade Celsius. La ce bun?
La nimic, dar la toate.
din mormanul de oase de pește
iese o spadă
Voiculeo!
după un calcul matematic simplu chiar și pentru
o minte încuiată de umanist ca a mea,
am ajuns la incredibila afirmație
că se fac pe muchie de cuțit 2 ani, 3 luni și 14 zile
în care
Am spus nu și am spus da
pe când tu făceai cafele de nisip și lut.
Am spus că îmi iese melanina prin pori
vechi de douăzeci de ani,
tu te sforțai să recompui frecvențele pianistice...
Am spus
Să refacem traiectoria corzii muzicii lui Mozart
să gândim dincolo de peretele galben
să dorim mai aprig îngemănarea geosferelor
din când în când
să ne refacem vechii profesori: onirici
să ne
Mocnesc în mine biții hardului
de calculator vechi,
crivățul pare a fraterniza
în toate direcțiile într-o
inamovibilă
lipsă de flux roșiatic,
flux al unei gândiri albastre.
Găsesc tragedii în
Privesc telefonul. Telefoanele mobile
hieroglifele lor joacă absurd
ca ielelele camilpetresciene în păduri de vară.
Răsună violent
un vuiet ritmic din alte lumi
venit din casca de MP3-
un
Am un creier expeditiv.
Îmi spune obsesiv
să m-apuc de scris,
de descris procesul
prin care eu pot să trec munții
lumești.
Eu pot să mă înalț-
ceea ce nu am mai făcut de
vreo două ore-
și