Hamza Oana Daiana

Să scriem fascicule pe ziduri delimităm nervuri vinete pe frunze de mesteceni debităm zgârieturi pe hârtie... ăștia suntem noi, poeții!

Sclava stă marin umerii durerilor tale trosnesc sufletul chingilor tale scrâșnește- aburi dospesc. Molcom ceas de ploaie mică ploaie absentă jarul înverzit pe harpia peltică toate-n neguri

Un greieraș scufundat în aer alerga bezmetic după o rochie neagră se prinse de bretea breteaua căzu în cădere, mângâie aspru pielea de fată roșcată pielea se rușină se lumină cu fir de

Mi s-a rupt palma de-a latul bara de fier spoită în praful de cretă frige. Mi-a rămas un crater rozaceu piroclastic- în palma albă de egretă. O să umplu craterul și-o să fac un lac

Ai poposit pe-o iarbă înaltă în desișul calciului de pe pereți. E duminică iar tu ai spălat mănușile albe de tul și ți-e teamă că nu se vor usca vreodată. Pe frunte brobonesc sudori din

Noaptea ciocăne iar la ușa gândurilor. Caut zahăr încă solid pe cărarea pulpei de măr lovit și trist... iau în mână mireasma orhideelor călătoare și ți-o presar în fiece minut al nopții pe

Înotăm pe meandrele vremii... mi-aș fi dorit să fii aici, pe calea mea prăfuită cu pudră de cuvinte. Am ascuns raza solara în spatele retinei în timp ce încerc să-mi dozez gândurile fără

De ce te-ai ascuns după colierul meu din plastic? ai dat de un dos imatur. Nu îți conferă imunitate. Hai mai bine să transpirăm împreună. Îți făgăduiesc un rubin!

Aflându-mă dedesubtul norilor, ți-am luat toate firele de păr blond în brațe. Fasciculul verde-albastru pe care l-ai emis s-a refractat pe un teritoriu umezit marin. Te-ai topit în secundă și

La UPU s-a întâmplat o mare chestie. A venit pe targa de tablă un pacient- cerea anestezie generală. \"Dar dacă cedează vreun nerv spinal, măi?\" Ei, ce are a face. Mă înalț și eu spre

Întrezăresc prin vis armoniile cu care tu m-ai obișnuit. Mai ții minte cum zburau avioanele pictate în roz ? Zgâriasem spoiala trandafirie cu unghiile mele de talc. Uite de aia am

Tu acum exiști în zări roz pe pajiști verzi smaraldice. Nu exiști încă ? Atunci urmeaza să exiști. Și să adulezi aerul pe care îl expir eu în urechea ta. Fiori fierbinți… tu îi simți

Conțin pastă de pix expirată cu aromă de ouă clocite, nedigerabile, mi-e lehamite de sosuri roșii închegate și de pește rece și cu oase subțiri și scurte. Prin uter mă săgetează glonțul

Zăbrele de căpșuni printre rujuri uscate mărgele colorate pe panglici retușate cu lipici Praf depus pe etichete de nylon alb amestecat cu ulei galben ars cules de pisicile cele

Am spus nu și am spus da pe când tu făceai cafele de nisip și lut. Am spus că îmi iese melanina prin pori vechi de douăzeci de ani, tu te sforțai să recompui frecvențele pianistice... Am spus