doriți-mi să-mi crească lanterne pe pleoape
Să scriem fascicule pe ziduri delimităm nervuri vinete pe frunze de mesteceni debităm zgârieturi pe hârtie... ăștia suntem noi, poeții!
Punct pe garda avansată
Sclava stă marin umerii durerilor tale trosnesc sufletul chingilor tale scrâșnește- aburi dospesc. Molcom ceas de ploaie mică ploaie absentă jarul înverzit pe harpia peltică toate-n neguri
Picur palme pe orgiile mele
Mi s-a rupt palma de-a latul bara de fier spoită în praful de cretă frige. Mi-a rămas un crater rozaceu piroclastic- în palma albă de egretă. O să umplu craterul și-o să fac un lac
Comedia \"Existența\": actul doi
Ai poposit pe-o iarbă înaltă în desișul calciului de pe pereți. E duminică iar tu ai spălat mănușile albe de tul și ți-e teamă că nu se vor usca vreodată. Pe frunte brobonesc sudori din
Scriind pentru vaporii de melancolie
Noaptea ciocăne iar la ușa gândurilor. Caut zahăr încă solid pe cărarea pulpei de măr lovit și trist... iau în mână mireasma orhideelor călătoare și ți-o presar în fiece minut al nopții pe
Nu mă voi scufunda încă!
Înotăm pe meandrele vremii... mi-aș fi dorit să fii aici, pe calea mea prăfuită cu pudră de cuvinte. Am ascuns raza solara în spatele retinei în timp ce încerc să-mi dozez gândurile fără
Ne place să bem vin. Roșu!
De ce te-ai ascuns după colierul meu din plastic? ai dat de un dos imatur. Nu îți conferă imunitate. Hai mai bine să transpirăm împreună. Îți făgăduiesc un rubin!
Pe frontul UPU, ceva nou!
La UPU s-a întâmplat o mare chestie. A venit pe targa de tablă un pacient- cerea anestezie generală. \"Dar dacă cedează vreun nerv spinal, măi?\" Ei, ce are a face. Mă înalț și eu spre
De dimineață
Te-ai răsfrânt în senzație. Arăți precum o siglă XP zburătăcind dezorientată prin nori de fum.
Manuscrisul cel cu vise
Întrezăresc prin vis armoniile cu care tu m-ai obișnuit. Mai ții minte cum zburau avioanele pictate în roz ? Zgâriasem spoiala trandafirie cu unghiile mele de talc. Uite de aia am
Să mi se cumpere o cămașă de forță!
Tu acum exiști în zări roz pe pajiști verzi smaraldice. Nu exiști încă ? Atunci urmeaza să exiști. Și să adulezi aerul pe care îl expir eu în urechea ta. Fiori fierbinți… tu îi simți
Conțin pastă de pix expirată
Conțin pastă de pix expirată cu aromă de ouă clocite, nedigerabile, mi-e lehamite de sosuri roșii închegate și de pește rece și cu oase subțiri și scurte. Prin uter mă săgetează glonțul
Zăbrele de căpșuni
Zăbrele de căpșuni printre rujuri uscate mărgele colorate pe panglici retușate cu lipici Praf depus pe etichete de nylon alb amestecat cu ulei galben ars cules de pisicile cele
La doișpe fix, eu scriu pe perete
La doișpe fix îmi curăț scalpul de sub unghii, ascult o melodie tactilă de noapte, îmi ascult bătăile inimii cu ajutorul peniței. La doișpe fix mă gândesc la minutul lăsat în urmă, în timpul
bibite Falernum hoc!
Mi-am săpat cratere de piele înălbită de căldură, în buze, mi-am fiert sângele rece la treizeci de grade Celsius. La ce bun? La nimic, dar la toate. din mormanul de oase de pește iese o spadă
Vocabularul limbii latine
Voiculeo! după un calcul matematic simplu chiar și pentru o minte încuiată de umanist ca a mea, am ajuns la incredibila afirmație că se fac pe muchie de cuțit 2 ani, 3 luni și 14 zile în care
Du-te și caută
Am spus nu și am spus da pe când tu făceai cafele de nisip și lut. Am spus că îmi iese melanina prin pori vechi de douăzeci de ani, tu te sforțai să recompui frecvențele pianistice... Am spus
Umanitate, fii albă!
Să refacem traiectoria corzii muzicii lui Mozart să gândim dincolo de peretele galben să dorim mai aprig îngemănarea geosferelor din când în când să ne refacem vechii profesori: onirici să ne
urmează stația: inimi
Privesc telefonul. Telefoanele mobile hieroglifele lor joacă absurd ca ielelele camilpetresciene în păduri de vară. Răsună violent un vuiet ritmic din alte lumi venit din casca de MP3- un
Tu
Pustietăți de alb și senzații aprinse de roșu se creează în rotocoale fierbinți pe craterul mării. Magma visării plutea în cerescul neant, iar frișca de stele domina asupra mirării. Nu cunoșteam
Dinamitare
Iubite îmi intră buzele în conuri de umbră scapără sinapsele buclucașe pe nările mele înfundate, încât îmi e teamă perversă să le mai tratez cu Vibrocil. Iubite atârn de o bară de fier și
S-au dezlipit balerinii...
S-au murdărit de alb balerinii, pantalonii s-au umplut de scame verzi, iar cerceii mi-au căzut din urechea dreaptă... astăzi m-am transformat într-o figurină de ceară, firavă, proastă și ușor
Mă doare atriul
Pocnesc atriile inimilor ascunse în picioarele oamenilor, în drumul lor grăbit le pierd imediat, le lasă sângerânde pe trotuare și au impresia că au uitat ceva, undeva, dar nu își dau seama ce
Sens și simplicitate
Mă doare focul de aprilie ca un ghimpe de fier, mă doare când cade neutronul din cer, mă doare să mai obosesc să mai sper, mă doare înecul în oceanele de aer... ...mă doare tragicul efemer!
Percepții
Când văd creierul mergând pe roți duble, mă umplu instantaneu cu suc de grefe roșii; percep dulce- amărui. Alteori culeg laptele cu cacao tocmai din străfund de măgură; percep alb-
Ultimul rând, scaunul nouăsprezece
Se aud sunete scoase din lemn de santal. Unirea lor procreează meduze verzi tresărind sub gelatina timpului vechi. Scormonind prin tubul de cremă găsim ascuțitură de creion colorat din care
Mesianism
Mesianic mesianic... totul sună atât de mesianic!- cultura, zgomotul pâinii tăiate, țipetele primăverii, foile cărților școlare, ropotitul vecinului de deasupra, casta brahmană, penarul cu
Ora portului
Acum am intrat în flux: sanguin involuntar acvatic proustian și înot în oceanul indescifrabilității sucului carbogazos. Mâine ajung la reflux: stabilizare monotonie acaparabilitate lâncez
Spasme și ploi
Sunt o fire hipersensibilă îmi place să mă lamentez lamentabil în tonalități fine de lamento. Citesc file albe, mănânc ramuri plouate de copaci. Găsesc muza în coșulețul ce se bălăbăne la
Resursa mea fundamentală e cerneala
Universul e o constantă variabilă: pământul, luna, marea- totul a devenit istorie. Pământul e stihie Luna e făcută din gheața albă ce picură din frigidere Marea- formă mascată a
Prescripție
Hai să galopăm tandru pe întinsul Ideii. Eu- îmi picur sângele într-o fosă simplă- -de diamant. Fosa ți-o așez pe buze simți pâlpâirea vieții gustul dulce al sevei. Galopăm tandru pe
Nihil sine scriptum
Norii- îi topești pe hârtie tipografică Soarele- îl așezi în smaraldul din gheizer Cometa- se lichefiază în limbi de lac. Strălucesc pietrele din râul vieții. Cristalele- aleargă pe câmpul
Cum gândește o tăblie.
Ploaia cade purpuriu pe purpura pietrei, muzica își lovește corpul de ploaie, iar eu mă rezum la o idee sensibilă. Scald piatra în baie de sânge, sorb seva din lutul originar și smulg soarele
Sculptură pe bloc
Învins trist de crivățul serii… mirosind a copil și arzând din ochi, pășind pe particule pulverizate de fum, scriindu-și universul pe buze… …era El. Învins trist la bordul unui vis
Creion onorificând razele cuvântului
Astăzi voi desena: spărturi albe de cheratină, flori uscate de trandafir galben, pixuri inventate în America anilor \'30, muze inspirative stănesciene, și inimi kitschoase de Sfântul
Pax aura mundi
Tu stai în patul tău galben. Instantaneu, se aprinde un bec anemic… și realizezi realitatea cenușie cu reminiscențe comuniste. Ai vrea să mirosi gustul unei flori roșii, iar untul
Eu sunt un Titanic reinventat.
Eu nu sunt altceva decât o pată fără sens în istoria orogenezelor. Pe când zenitul devenea nadir, eu nu eram decât un șist cristalin căzut de pe munte în apa infinitului. Eu încerc să fiu un
