Poezie
Ultimul rând, scaunul nouăsprezece
1 min lectură·
Mediu
Se aud sunete scoase din lemn de santal.
Unirea lor procreează
meduze verzi
tresărind sub gelatina timpului vechi.
Scormonind prin tubul de cremă
găsim ascuțitură de creion colorat
din care ies sunete parfumate
cu Chanel.
Topim impresiile în focul din casă,
în care arde imperios lemnul de santal.
Dorim treceri nefondate peste abisuri
și uităm să scriem cu creionul.
Se face porțelan din plastic
așa cum fac eu blocuri înalte din cuvinte.
Nu mai numărăm stelele,
ci ne gândim cum să profităm de ele.
Lăsăm iarba să putreazească
pentru că noi adorăm să călcăm
pe betonul din suflet.
Sunetele lemnlui de santal
ni se par demodate.
Am scos untul din lapte
tot untul existent
apoi l-am denigrat
exact cum Rusia dezavua altădată
Eteria grecilor.
Făcând slalom printre cretini
iluziilor lumii,
încercăm să ne refugiem
într-o căutată enclavă a neantului.
Anulăm orice eliberare a sevei pământului
și facem discordanță de aburii descompunerii
armoniilor preexistente.
Stropim cu o diversă perversitate
pereții cu un combustibil uman
și îi lăsăm astfel atinși.
Propagăm în vid țipetele ființei
imperfecte, vinovate
sau le agățăm de sârma ghimpatăa timpului.
Căutăm sfârșitul
precum ascuțitura de creion colorat
în tubul de cremă hidratantă.
012.932
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Hamza Oana Daiana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 194
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Hamza Oana Daiana. “Ultimul rând, scaunul nouăsprezece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hamza-oana-daiana/poezie/1830676/ultimul-rand-scaunul-nouasprezeceComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGSGserban georgescu✓exista copii carora batranii ar trebui sa le pupe mana, in genunchi
0