Orașul balcanic

Se întorc filele fântânii de pe o stradă din aceea cu gropi din Cartierul Norilor de Fum. Se zăbovește printre fiare contorsionate de timp, vopsite în rugină albastră, se aruncă discuțiile în apa care băltește fericită. Se târâie cu mult automatism sacoșele cu piersici fără puf și cu trei bureți la zece mii și se agață sistematic de niște crengi care au la picioare cioburi de sticlă pictată cu spoială de civilizație. Se descoase ultima idee diaconesciană apoi i se coase la loc ața albă, în timp ce monștri portocalii huruie nehotărât la fiecare jumătate de oră. Cel mai frumos este atunci când te așezi pe caldarâmul ud din care emană încă aburii toropelii deșertice. Se gustă o bucățică și se sărează după gust: orașul balcanic e gata.