hamat petru sebastian

domnule teodor dume,poemul dumneavoastră este unul construit pe o axă sintactică bine articulată din punct de vedere al liricului, observ aici trecerea subtilă de la cuvântul \"din vorbe\" la \"și iarăși se pleacă...\", frumos spusă această metaforă a plecării spre, probabil, cuvântul din pământ! un poem bun, mi-a atras atenția și vă voi mai citi!
cu respect, petru hamat!

un poem construit prin îmbinarea unor stări trăite sau nu, a unor idei dezbrăcate de metaforă, un joc ce crește în intensitate odată cu declanșarea in extenso a discursului poetico-narativ, cu alte cuvinte un poem bun, care mi-a stârnit interesul! efectul de supradoză poetică!
te salut, petru sebastian!

un poem alert, o vitalitate crescândă până la decodificarea mesajului! o atmosferă creionată foarte bine prin puterea cuvântului de a transcende către o lume proprie, o lume sigură în care te simți în largul tău! dar oare este chiar atât de sigură? finalul mi se pare a rupe vraja cuvântului și poezia se deschide asemenea unui trandafir în lumina soarelui!
mi-a plăcut atmosfera și construcția poemului!

adela, este cu adevărat un poem al contrariilor, un mic \"război\" în interiorul unui text aș spune construit în jurul unei \"psihologii\" secunde! un joc secund din care transpare forța de pătrundere a discursului poetic!

domnule dan herciu, am citit cu atenție poemul dumneavoastră și pot spune că mi-a plăcut construcția lui, ideile ce transpar din lumea cotidianului, a banalului, sunt foarte bine articulate în cadrul discursului poetic. uneori simplitatea versului dă forță textului, construind un spațiu, o lume, imaginativă ce pare a tulbura liniștea din care eul poetic este scos în evidență ca un simplu actant. un poem, probabil, scris dintr-o suflare, pe un șervețel, acasă, la birou, în tramvai sau autobuz, ce mi-a descrețit fruntea într-o dimineață de ianuarie...
cu respect, petru sebastian

lipsit de orice urmă de \"textură\" adevărată; superficial, încă ascuns în spatele unei măști lirice, deși nu prea cred că intenția ta a fost aceasta, anume de a-i da textului un aspect ascuns, un subterfugiu din care să transpară, cu ușurință, o detașare de literatura de prost gust, vezi \"așa că mirosul de pișat este destul de dens\"!!!
un text slab, debordant de o neseriozitate în ceea ce privește așezarea în pagină a ideilor lipsite de o structură adevărată, un text ce nu pare deloc a se încadra în \"texte recomandate\", este orice altceva, numai \"text excepțional\" - NU. titlul ales greșit pentru mesajul pe care vrei să-l transmiți. am citit texte mult mai bune decât al tău, care, din păcate, nu au fost recomandate!
poate mesajul meu va deranja, dar aceasta este părerea mea despre un text lipsit de coordonate lirice profunde, de o structură cu adevărat \"serioasă\"...

poemul poate fi citit astfel,eu așa îl receptez:
\"sunt toată numai inimă; transpirând în palmele tale\"
imaginea din final reflectă schematic întregul poem

să știi că mie îmi place, este un text construit pe o schemă care articulează un discurs care dă fluiditate, cursivitate.

stimate domn,
ești de-a dreptul penibil!sau să folosesc o expresie mult dragă ție, \"e cam bălărie\"!dezgustător!strofa a doua nu era ce căuta, e ca un puzzle singuratic care nu face altceva decât să masacreze un așa-zis text liric! poemul tău mă face să cred că ești un individ care se crede mult deasupra tuturor, lucru inevitabil care te face să cazi într-un ușor și indiscret \"clișeu liric\".cât despre curvele care vin la tine, stimate domn, ar trebui să-ți revizuiești opiniile în privința acestora!de ce?pentru că acestea nu vin la tine, ci tu ești cel care mergi la ele,tu le cauți, tu ai nevoie de prestațiile lor! (vorbeam la plural, nu la singular!)

interesant! frazele au o fluiditate ce se detașează de constrângerile pe care le-ar putea aduce o astfel de proză, aceea a unei ușoare și foarte greu sesizabile căderi în clișee. marcată de un romantic elan tineresc,termen puțin cam forțat într-o \"lume a scriitorilor\" moderni și postmederni,proza pe care tocmai am citit-o îmi lasă impresia unei ieșiri,nu totale,dintr-o \"erotizare\" a sentimentelor care străpung uneori amfora pulsând a viață a individului, inima ce bate precum un clopot înăuntrul nostru ,o stilizare sub semnul ne-ajungerii ființei,venită și parcă nevenită din tumultul utopic din care bucuria de a scrie renaște într-o exuvie nouă! remarc și o melancolie fină, o tristețe ce pare să încerce să străpungă carcasa goală a eului prin forța gândurilor liber exprimate, o transcendere spre o lume a personajelor de hârtie, sacrificate în imaginarul nostru colectiv...(scuze dacă micul meu comentariu plictisește!...)

:) nu înțeleg ce te-a deranjat așa de tare, era doar o părere...

lipsit de lirism, fără sens,scris din dorința de a așterne ceva pe coala albă de hârtie.