hamat petru sebastian

dan,
un poem bine construit și articulat în jurul unui imaginar liric din care se detașează capacitatea obiectivă de a sonda in nuce răbdarea de a lectura! un construct transparent prin formă și conținut, prin puterea de a transmite idei și reflecții!
am citit un poem plăcut,
petru sebastian!

ela,
am lecturat un poem plăcut și sintetizat, estetic vorbind, într-un construct din care transpare forța de sugestie lirico-epică și capacitatea de a crea noi universuri printr-un sui-generis ce trece dincolo de imitarea realității!
un poem într-o ideea interesantă,
petru sebastian!

dan,
un poem bine articulat, un construct liric din care transpare substanța vie a textului! un poem plăcut la lectură și un altfel de gând pentru ceea ce înseamnă arta estetică!
am citit un text fain,
petru sebastian!

camelia, am citit un text frumos, plăcut și articulat printr-un discurs poetic fără transparență!
cu sinceritate, petru sebastian!

nostalgie ți împlinire prin cuvânt și frumos!
teodor, am citit un poem superb, articulat pe o idee ce sugerează trăirea la cote maxime, un discurs liric ce se întrupează din însăși starea de a fi poet, dar las mai bine cuvintele tale să vorbească...

\"lacrimile niște risipiri
de trupuri înfiripă plecări
să poată respira chipul...

și crede-mă
sub pleoape sunt multe chipuri

au forma tăcerilor


din toate
ai rămas doar tu
o căutare...

dar să știi
că pata din geam
e chipul bunicii
uitat de timp\"

pentru ca finalul să aducă liniștea unei așteptări

\"mai există o urmă
despre care nu pot
vorbi
încă...\"

a poetului, urma poetului, a creatorului de frumos!

cu prietenie, petru sebastian!

domnule răzvan rachieriu, poemul dumneavoastră mi se pare construit într-un stil aparte, estetic vorbind, din imagini interesante, transparente până dincolo de gând și intenție, fapt ce mă trimite la a remarca prezența in nuce a unor inserții suprarealiste, optezeciste - cu reverberații spre noua generație (2000), precum și unele structuri din care poemul pare a se hrăni din însăși onirismul, aș spune estetic și bine camuflat în poemul d-voastră, unui dimov și țepeneag (înainte de a pleca în franța, cunoscut fiind acolo ca prozator).
frumos textul, dar să las versurile să \"vorbească\", un fel de alter-ego sau un eu sui-generis:
\"a făcut dintr-un concept
doi ochi albaștri
și dintr-o idee cochetă și învoaltă
un păr bogat și ondulat
mi-am lipit viciul de-o țigară
fumată de vântul dintre coaste
mi-am capsat nervii de-o coală albă
se zvârcoleau ca niște viermi
au pătat hârtia în conturul rânced al urii
mi-am perforat iubirea
și am pus-o într-un dosar strict secret
spionul infidelității a furat-o
și a aruncat-o în canalul
cu femeile închipuite moarte
femeia perfectă am prins-o în pioneze
și am atârnat-o în calendarul
din care erau scoase zilele goale
a doua zi dispăruse
rămăsese doar un parfum discret și rochia roșie
mi s-a arătat goală în vis
s-a înveșmântat în gândurile nocturne personale
și a făcut streep-tease
pe scena construită în subconștient.\"

cu stimă, petru sebastian!

Sărbători fericite și luminate!

superb poemul dumneavoastră,domnule adrian munteanu! are împlinirea, forma și muzicalitatea poezie lui radu stanca, cu mențiunea că acesta din urmă a scris mai puțin sonete! oricum, un text citit cu plăcere!
sărbători fericite!
cu stimă și apreciere, petru sebastian!

frumos teodor! melancolie exprimată în cuvinte de o suplețe aparte, estetic vorbind, textul este unul care impresionează plăcut încă din titlu, melancolia fiind, pentru cei care știu să o folosească în interiorul unui cuvânt, artă!
artă și frumos, chiar dacă termenii fac parte din chiar aceeași arie semantică, într-un poem ce încântă!
cu prietenie, petru sebastian!

teodor, un text care mi-a plăcut foarte, un text construit în jurul unei teme care ,din punctul meu de vedere, tinde a intra în câmpul semantic al acelui \"je est un autre\", sau mai bine spus cred că în poemul tău este, in ciuda unei răceli care transpare la o primă lectură, o căldură ce vine de undeva din acel \"autre\", dar în cazul de față jocul acesta al unei umbre cu o altă umbră, tu și tu, oglinda ca liant între cele două extreme, în jurul cărora este articulat cu rigurozitate discursul poetic, vin să evidențieze, dacă mai era nevoie, că poetul textului de mai sus își întrupează versul din însuși măreția talentului și a actului artistic:
\"mă subțiez tot mai mult
încercând să fug din clipa
care îmi definește ființa
doar ea mă poate pune
în fața oglinzii
să-mi arate imaginea
născută din mine...\"
frumos și plăcut, teodor!

cu prietenie, petru sebastian!

teodor, am citit un text bun, plăcut, scris într-un stil aparte, specific, un text din care transpare o idee bine conturată, tăcerea din interiorul poemului, un sui generis al poeticii pe care o propui. un text care curge, prinde rădăcini, ca să mă exprim într-un mod nu tocmai literar, încă de la început, un text ce aduce în prim-plan ideea unei nașteri și tăceri în interiorul sentimentului extrem de puternic, acela al unei creații din care se detașează rigurozitatea unui discurs poetic sublim până la artă!
cu prietenie, petru sebastian!

discurs poetic bine articulat în jurul unei idei obiective, existența, apoi intrarea și ieșirea dintr-un spațiu pe care-l construiești cu migală nu face decât să transmită un sentiment de autodepășire printr-o recuzită lirică extrem de riguroasă. un text împlinit prin forța cuvântului și a talentului de creator, un text din care transpare nu doar uimirea în fața tainelor universale și însăși omul cu ale lui și mai mari taine!
cu prietenie, petru sebastian!

un text tulburător, un mesaj bine definit, o ars poetica în adevăratul sens al cuvântului! cuvântul din cuvinte, cuvintele din poezie! un poem în care remarc aplecarea către viață și etapele ei, către condiția umană și raportarea ei la atitudinea complementară concepției despre viață! un poem ce curge într-un ritm amețitor, un poem plin de substanță lirică. totul decurge conform unui plan pus la punct până în cele mai mivi amănunte, pentru ca în final discursul poetic să se regăseasaâcă prin transcenderea conbustiei lirice, reliefând un text riguros și articulat într-un ritm elegant!
te salut, teodor!

un text tulburător, un mesaj bine definit, o ars poetica în adevăratul sens al cuvântului! cuvântul din cuvinte, cuvintele din poezie! un poem în care remarc aplecarea către viață și etapele ei, către condiția umană și raportarea ei la atitudinea complementară concepției despre viață! un poem ce curge într-un ritm amețitor, un poem plin de substanță lirică. totul decurge conform unui plan pus la punct până în cele mai mivi amănunte, pentru ca în final discursul poetic să se regăseasaâcă prin transcenderea conbustiei lirice, reliefând un text riguros și articulat într-un ritm elegant!
te salut, teodor!

\"găsindu-mă/caut refugiu-/existența\"! frumos spus, un final ce înnobilează \"existența\" întregului, cuvânt pe care se articulează discursul poetic, imaginile construite transcend către un univers complementar aș spune celui în care eul poetic și-a dezvoltat ideea! de la cadrul cel mai înalt și profund, \"ochiul hrănit dimineața/își spune cuvântul\", la imaginea închisă în sine, la revalorificarea structurii poetice, \"găsindu-mă/caut un refugiu-/existența\", totul pare a configura o lume de idei.
te salut, petru sebastian!

al lumii pe care ați construit-o...(scuze pt greșeală)

domnule mahmoud djamal, ați scris un poem inteligent și plăcut la lectură, iar transparența de care dați dovadă mai sus în realizarea versului și construcția riguroasă a textului dovedesc un talent de creator bine aplicat! simbolurile ce vin a ne conduce într-un spațiu limitat și la decodificarea lumii pe care ați încercat, lucru care v-a ieșit bine din punctul meu de vedere, aduc mai presus de orice o ipostază nu des întâlnită în poeziile de azi: ieșirea din lumea cuvântului și intrarea într-o altă lume, aceea a închiderii în mistică! simbolistica lumii pe care ați creionat-o mai sus este adevăratul punct terminus al poeziei! sublim și plin de atracție scenică!
cu respect, petru sebastian!

teodor am lecturat un poem bun, inspirat și plăcut! cuvântul depășește ipostaza ludică de care fiecare poet se lovește, în textul de mai sus un lucru transpare cu ușurință: talentul de creator!
o seară plăcută, teodor!
te salut, petru sebastian!

domnule adrian munteanu, plăcut poemul dumneavoastră! apreciez curgea calmă, firească, într-un registru liric profund!
cu respect, petru sebastian!

teodor, plăcut poemul tău! are forță ce transcende către o altă lume decât cea cuvântului, o lume pe care ți-ai construită în contextul mai larg pe care poezia îl vizează, o lume-poem, în care stările euforice ale eului liric vin nu doar să anunțe, ci chiar să confirme talentul de creator! mai mult decât cuvânt, mai mult decât poem, mai mult decât inspirație: teodor, prin el însuși!
te salut, petru sebastian!

un poem surprinzător prin forța de atingere a cuvintelor-metaforă, un text ce curge către inevitabilul act, \"în sfârșit se oprește într-un cerc de lumină/dând foc inimii mele\", ce pune stăpânire pe poet prin discursul poetic bine articulat și conturat în jurul imaginii de \"femeie rece\". un poem plăcut la lectură și interesant prin căderea în nostalgia iubirii.
vă mai citesc, domnule nițov!
vă salut, petru hamat!