Poezie
Casa Profesorilor
Ciclul \"Sonetele Brașovului\" Sonet 586
1 min lectură·
Mediu
Deschid o poartă. Urc spre neștiutul
Etaj îngust, pe-ntortocheate trepte.
Mi-aș fi dorit să nu mă mai aștepte,
Să nu se scrie astfel începutul.
Dar mi-a deschis. Printre priviri nedrepte
Mi-a așezat pe frunte, strâmb, sărutul.
M-am rușinat și am rămas ca mutul
Lăsând răspunsuri în pustiu s-aștepte.
O palmă grea și-acuma mă mai arde.
În ceafă-nfipte ghearele de corb
Adânc brăzdară umiliri bastarde.
Un dascăl dur, nesimțitor și orb
A aruncat în fraged trup petarde,
Dureri târzii ce și acum mă sorb.
28 iulie 2007
028.721
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Casa Profesorilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1769506/casa-profesorilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMNu e totul pierdut, din moment ce se mai apleacă cineva și asupra numelui meu.
Pe curând
Pe curând
0
cu respect, petru sebastian!