Niciodată nu e...
E-o ceață roșie de iad, ce-nghite corpurile care cad, fără vreun sunet. Din minte am trecut un prag și pot s-aud cum trupul arc, se-ntinde și se strânge. Ochii mă ard, sângele curge. Fantasme
GAGrigore Adinazelotul
păi... hmmmm... ce-am vrut să zic... nu... deci... lasă-mă să mă explic.... de fapt... io... în niciun caz n-aș fi-ndrăznit... nici măcar gându să-mi ridic mai sus de dulcea ta genunche. și
GAGrigore Adinamanole și hidra
trecând pe-aproape, mi s-a părut că te aud strigând de după zid. crezând că erai prizonieră-n labirint, sensibil prin instinct la plânsul dulce de domniță, m-am ridicat pătrat în ecuație, să
GAGrigore Adinalanțuri
crepuscul. din flacără lumină moale, lovindu-se de piatră și-apoi căzând nu prea departe. stau în picioare, iar brațele-mi sunt prinse-n lanțuri. legate de-o durere-n spate, mă-mpiedică să
GAGrigore Adinapoveste
merge desculță. prin rochia albă și subțire, vântul se strânge pe trupul de acum firav. se străduie cu fiecare pas. din timp în timp, privește-n urmă fără să-și amintească de unde a pornit
GAGrigore Adinaevanescență
e un deșert în inima mea, pe care-l străbați fără să știi. de sus în jos și de la dreapta la stânga. te-afunzi în straturi de nisip și-ți spui că-i iarbă crudă. când plouă soarele necruțător, îți
GAGrigore Adina