Grig Salvan

...de vreo cîteva zile la o modalitate oarecare de a cere, noi colegii de pe \"agonia\", să facem ceva, o petiție comună,să te regasim, în listele atelierului nostru măcar, dacă \"pagina principală\" e pentru alt \"gen\" și iată că am surpriza să găsesc o petiție scrisă magistral de tine însuți, in versuri superbe și cu umorul și bunul tău simt caracteristic. e suficient timpul in care poemele tale frumoase au stat la subsol și le-am accesat doar noi cei apropiați e păcat de frumusețea lor ca titlurile lor să nu fie la loc vizibil pentru toată lumea. Sperăm să avem succes, cu drag, Grig

... cu încîntare și emoție cele două poeme ale tale ca două flori sfioase, pline de gingășie,duioșie și o nostalgie ce coboară ușor-ușor spre tristețea din final,pentru că orice final e trist, dacă nu e trist înseamnă că nu e final... acea pregătire pentru ceva sublim,așteptare a ceva ce ar trebui să fie un vis împlinit, o sărbătoare, o incununare a vieții, dar o așteptare care se încheie ca un zbor frînt... aștept să mai răsară și alte flori ale tale...

... de imbatabila ta intuiție în legătură cu \"Crinul\" și \"Delfinul\", simboluri supreme ale purității, libertății și nobleței mai presus de toți și de toate! Sînt surprins dar nu foarte...pentru că de la tine...mă aștept la orice. te mai aștept, o duminică frumoasă, cu drag,Grig

...de trecere și mă bucur mult că cel puțin un vers \"ți-a mers la inimă\",cum se zice, asta deja inseamnă mult, un singur om dacă reverberează la un singur vers e suficient pentru a face un poet fericit. Mai ales că textul de fața e doar un gînd frumos de moment pe care am dorit să-l împărtășesc și altor colegi de \"agonie\" fără pretenția de \"poezie\" de aceea l-am inclus la \"personale\", așa ca multe alte texte ale mele. Mulțumesc încă o dată pentru vizită, cu drag,Grig.

...se simte aceasta în pofida scurtimii versurilor sau poate tocmai de aceea! Mie îmi place economia de mijloace. Cuvintele alese sînt percutante, mesajul adevărat n-are nevoie de un șuvoi de cuvinte în genul suprarealist care mie nu-mi place. Dar trebuie neapărat să scrii ceva mai îngrijit, cu diacritice așa cum semnalează și Patrik. În versul \"Și-e ambrozie\" nu era nevoie de cratimă pentru că reduce versul la doar două accente cînd e nevoie de trei. Iar în final cred că ai vrut de fapt să spui \"diafan\".Succes.

... sună, ca un memento, motto-ul ce mi l-am ales și in care trebuie să cred!Îți mulțumesc, Viorel, pentru îndemnul tău imperativ de a îndrăzni, îndemn care mă va împinge încă un pas, poate decisiv, spre comiterea acelui gest de curaj de \"a ieși în lume\" nu numai cu cuvintele mele ci și cu muzica aferentă lor.Spuneam într-un răspuns că ne asemănăm mult mai mult decît ai putea crede.Iată un amănunt în plus, faptul că și tu ai cochetat cîndva cu acest mirific instrument care e chitara.Și faptul că iubești muzica și ești și tu conștient că are ceva chiar mai presus de cuvînt,pe curînd,Grig.

... că ai accentuat pe bogăția trăirii, pe sinceritatea și forța ei și nu pe \"sărăcia\" de mijloace literare la cele două \"personale\", \"Vino...\" și respectiv \"Ea are optsprezece ani!\" Aceasta pentru că ,de fapt, ele nu sînt opere literare propriu-zise, sînt texte puse pe muzică,ambele sînt cântece la propriu,deci sînt doar \"jumătate\" de expresie artistică ele fiind \"întregi\" numai cu melodia lor, ca multe alte texte ale mele la care n-am făcut această precizare, eu fiind, cum am mai spus cu altă ocazie, un trubadur medieval, poet și cîntăreț în același timp.Sînt cântece frumoase și numai o anumită jenă și sfială mă rețin de la a le imprima pentru marele public..dar poate cîndva...

... bărbătește că ai dreptate, ca întotdeauna, de alfel. Dar mă las conștient furat de tot ce e \"joc sublim de iele\", de fantasme ce mă ridică deasupra \"noroiului\" brut al vieții cotidiene,de amăgiri superbe, de iluzii frumoase...căci...cum spunea cineva: \"O iluzie frumoasă e tot ce ne poate oferi viața mai deosebit\" în rest \"Toate-s praf...\", vorba lui Eminescu.Tiparul meu e Emirul din \"Noaptea de decemvrie\" a lui Macedonski și Prințul din \"Mistrețul cu colți de argint\" de Doinaș adică bărbatul capabil de a impune realității frumusețea viziunii sale...Și acum recunoaște și tu că feminitatea înspăîmîntătoare (în sensul nobil!)și forța de emanație în cuvînt a acestei feminități supreme a unei flori de crin nu poate să nu tulbure paroxistic sensibilitatea unui bărbat care trăiește cu o pasiune \"mortală\" viața și mai ales dragostea.În asemenea împrejurări rare mă recunosc \"de iubire învins\" cum spunea \"cineva\".Te asigur că am citit la vreme \"liliacul\" tău îndrăgostit, poem de o mare forță tragică, atît de copleșitoare încît am preferat să tac decît să nu fiu la înălțimea trăirii.I-am înțeles perfect resorturile și am com-pătimit alături de el. Îți întorc sărutul tău pe obraz, cu aceeași dragoste bărbătească,Grig

Floarea de crin e lumina curată din noi
Floare de Crin e fiecare din Doi
Ea e pentru noi Potirul Sfîntului Graal
Marea Căutare și Scopul Vieții Final
Floarea de Crin e Bucuria de a trăi
Frumusețea din noi și Lumina ochilor vii
Floarea de Crin e imboldul de a cînta
De a dori... și temeiul de a visa...
Foarea de Crin e jocul minții suav
Fiorul Sublim și Cîntecul Inimii grav
Floarea de Crin e Speranța de-a fi fericit
Visul de Iubire ce va trăi infinit...

...Adelina, ai sesizat perfect mișcarea circulară pe care eu o urmăresc nu numai în textul de față ci și în altele.Orice început sfîrșește dar și orice sfîrșit e un nou început. Orice iubire ce moare lasă locul gol și primenit pentru o nouă iubire potențială. Încîntat de trecere și de cunoștință, Grig.

... la un ceai de... vers cald și vorbă constructivă.Mulțumesc că remarci ca și altădată sensibilitaea și puritatea dar și consistența mesajului iar în privința ritmului inegal dat de inegalitatea silabelor recunosc că nu-mi cenzurez foarte tare cuvintele încercînd măsuri perfecte care poate ar da un plus de muzicalitate și fluiditate rostirii poetice, uneori cuvintele au \"colțuri\" și proeminențe la care tu ești foarte exigent dar eu nu mai am răbdarea necesară să stau și să le \"șlefuiesc\" eventual făcînd o altă \"combinație\", tu ești specialist în \"combinatorie verbală\", mult mai meticulos și răbdător, eu mai impetuos. O seară frumoasă și caldă, cu drag, Grig

... chiar dacă nu ți-am dat nici un semn pînă acum (și poate ar fi fost cazul măcar atunci cînd și tu mi-ai dat un semn de receptare mie)am urmărit evoluția ta spectaculoasă, în parte și sub bagheta maestrului Viorel Gongu dar în cea mai mare parte sub forța ta interioară, sub preaplinul tău sufletesc ce se cerea debordat dar nu oricum ci turnat în forme din ce în ce mai aproape de desăvîrșire.Acum totul curge în deplină armonie și cantabilitate în versuri bine masurate dar in același timp sprințare, nesilite, dezinvolte.Iar trăirea e la cote maxime, copleșitoare uneori. Și nemaipomenit de feminină. Îți trăiești cu maximă acuitate feminitatea asumată ca destin, sens și frumusețe potențială a vieții.Cît de specific feminină e frica! nu cea primară ci teama femeii de a fi respinsă de \"zidul\"care e adesea bărbatul.Și de aici sublimele deghizări ale femeii pentru a se strecura dincolo de orice zid și a se insinua în ființa celui iubit fără putință de a mai fi respinsă.Cu asemenea \"lecții\" vom învăța \"noi\" cu-adevărat sufletul feminin.

pentru felul spontan, direct, sincer și emoționant în care receptezi mesajul meu de suflet și forma în care el curge. Din păcate întrebarea pe care tu o pui mi-o pun și eu adesea și mi-o adresează și alții în legatură cu unele texte ale mele dar... tot din păcate... nu jurizăm noi, \"cei mulți\", cei ce scriem și citim textele propuse ci colegiul de redacție al acestui site care are îndrituirea să decidă și să clasifice textele postate după criterii estetice și de gust care le aparțin. Personal aș propune regîndirea site-ului după sistemul democratic și popular de vot al tuturor membrilor așa cum se practică și pe alte genuri de site-uri, muzicale spre exemplu unde publicul vizitator decide prin vot sau notă locul valoric al pieselor. Deocamdată... sincer mi-e îmi place cuvîntul atelier alături de titlurile pieselor mele, nu mă deranjează cîtuși de puțin, sună frumos și - iarăși ca o părere personală - cînd citesc textele din lista principală sînt absolut convins că toți, fără excepție, ar trebui încluși în atelier!

pentru gingășia cu care te-ai apropiat de mica mea elegie, pentru profunda înțelegere și rezonarea pe aceeași lungime de undă... de data aceasta...ca și de alte dăți, de altfel.Mă bucur că ai sesizat romantismul profund, sensibilitaea și melancolia care-mi caracterizează nu numai scriitura ci și felul meu de a fi în această viață.Eu cred că marea poezie este elegie!sigur, uneori ne și amuzăm,mai ironizăm și autoironizăm, mai persiflăm și autopersiflăm...dar marea poezie din toate timpurile a fost profund elegiacă.Și la mine...ca și la tine de altfel, cîndva vreau să mă opresc mai mult asupra textelor tale și a romantismului lor profund. Iar ca formă ai sesizat construcția rotundă, imi place mișcarea circulară care închide frumos un mic univers.Mulțumesc încă o dată

\"nu am plecat încă\"! cred că e o cheie optimistă și nu una pesimistă după cum insinuează Alexandru, chiar dacă tonul poemului e unul ușor melancolic. Trebuie să învățăm valoarea lui \"Încă\". Atîta timp cît încă avem \"uși de deschis\" și ne mișcăm printre lucruri mișcîndu-le chiar dacă nu le simțim cu adevărat ca făcînd parte din ființa noastră, încă e bine.\"Atîta timp cît văd lumina\" cum suna titlul unui cântec rock din anii 70, încă nu-i nimic pierdut!
mă bucur mult că m-ai descoperit și te-am descoperit printr-o întîmplare benefică și imi permit să-ți urez din inimă \"La mulți ani!\" de ziua ta și tot ce-ți dorești tu la început de viață și de carieră să ți se împlinească. Cu drag, Grig

pentru că ai remarcat \"dezinvoltura, acuratețea și firescul exprimării\" adică exact ceea ce cred și eu că-mi caracterizează scriitura,nu-mi plac lucrurile forțate, nenaturale, frizînd absurdul,construcțiile încărcate de balast verbal și imagistic,greoaie și făcăturile doar pentru a șoca mintea cititorului.De aceea unii mă consideră prea \"sărac\" și prea \"simplu\" în exprimare. dar eu caut simplitatea,cuvintele puține dar percutante, cantabilitatea, muzicalitatea, după mine efectul cel mai \"tare\" al poeziei și \"magia\" poeziei nu stă atît în \"bogăția de idei și imagini\" cît în vraja incantației!părerea mea.Mai ales că în paralel, ca marele și regretatul Cezar Ivănescu,\"mîngîi\" și eu corzile unei chitare în timpul reveriilor mele.Si multe din textele mele sînt de fapt cîntece, puse pe muzică.Am simțit și eu cum ai simțit și tu \"tradiționalismul\" expresiei \"cumpăna dintre ani\"dar n-am găsit ceva mai potrivit pentru ideea și sentimentul că eu, la vîrsta mea,chiar trec \"cumpăna grea dintre ani\" pe care o resimt cu mare acuitate!tu ești încă foarte tînără și poate nu înțelegi încă această dramă, dar va veni vremea...îți mulțumesc încă o dată.

Acum sînt perfect de acord cu două lucruri exprimate mai sus: 1.că nu impui niciodată cuiva un tipar personal ci doar păreri personale afirmate ca atare, și sugestii pe care persoana vizată le poate lua de \"bune\" și să le aplice sau doar sub titlu de inventar.Iar acest lucru nu numai că nu mă deranjează dar mi-ar plăcea mult să văd ce gindesc și ce simt eventualii mei cititori,cum mă receptează și cît de aproape sau de departe sînt de felul meu de a construi și trăi poezia. 2.că poezia trebuie să curgă după niște rigori la fel ca și muzica!absolut de acord!sînt muzician de o viață, cînt la chitară și orgă și știu cît de riguroasă e armonia muzicală dar...ca și în muzică unde rigorile sînt mereu încălcate sub forța inspirației de moment,tocmai pentru culoare, spargerea monotoniei, disonanțele fiind extrem de expresive, tot așa în poezie versurile inegale sînt perfect muzicale, cantabile,frumos curgătoare în ciuda nr. diferit de silabe.cele mai multe din textele mele sînt deja puse pe muzică și sună bine!M-a întristat foarte mult retrogradarea sub 0 și m-am simțit oarecum vinovat pentru că toată povestea a pornit de la o modestă scriere a mea.să sperăm că va fi de scurtă durată.Apreciez mult priceperea la \"știința\" prozodiei clasice și minuțiozitatea analizei matematice doar că uneori e exagerată.Cu aceeași simpatie, Grig.

...Viorel Gongu. După cum vezi nu prea mă \"bîntuie\" lumea, tu fiind printre foarte puținii mei vizitatori deci extrem de valoros pentru mine și o spun cu drag și sinceritate, fără cea mai vagă intenție de ironie.Asta pentru că nici eu nu mă prea înghesui să remarc și să comentez creațiile altora fiind excesiv de retras, tăcut și timid din fire, nu că n-aș putea și eu scrie expozeuri întregi despre orice și oricine.Sincer,acum îmi pare rău că nu am comunicat mai mult pe site și mai ales nu am remarcat la timp o serie din creațiile tale care sincer îmi plac și mi se potrivesc pentru că ne asemănăm mult mai mult decît ai putea crede!cel puțin pt copilăria noastră de copii de ceferiști crescuți cu locomotivele cu abur și pentru viața zbuciumată inclusiv pe șantiere.Dar vreau să lămurim cîteva lucruri:1.Părerea mea e că ești exagerat de formalist, rigid și schematic pe latura prozodică.Ești, cu alte cuvinte prea \"rigorist\"!Poetul e liber și-și poate permite forma care-i convine la un moment sau altul.2.Nu înțelegi suficient libertatea de expresie și de conținut care nu e obligatoriu să ți se potrivească ție personal!E vorba de afinitate, de compatibilitate și gust intim.Sîntem în plină comunicare subiectivă!ce unul adoră tu respingi și reciproc!Unele texte pe care mi le clasează zilnic editorii la \"atelier\", poeți consacrați le-au premiat și publicat cu aprecieri deosebite. dar nu mă supăr pe editori,le mulțumesc pt. răbdare și lectură, e dreptul lor și gustul lor,iubesc cuvîntul \"atelier\"lîngă titlurile mele, care exprimă cel mai frumos agonia,zbaterea, munca de creație,sînt mîndru că sînt primit într-un atelier de creație la nivel național,\"de gustibus non disputandum\", prietene Viorel.Pt că dacă aceste lucruri le vei înțelege putem deveni chiar buni prieteni.
te mai aștept oricînd, oricît de critic! cu simpatie, Grig

găsesc astăzi pe marginea ultimei mele poezii.Destul de rar se abat oamenii prin pagina mea și mult mai rar îmi lasă ceva scris.E drept că nici eu nu mă implic în discuții fiind extrem de reținut în comentarea creațiilor altora, înafara textelor pe care le postez sînt \"mut ca o lebădă\",deci nu pot avea pretenții ca oamenii să-mi scrie.De aceea întîmplarea fericită care v-a adus pe pagina mea lăsîndu-mi cuvinte deosebit de frumoase și încurajatoare, plus sfaturile de rigoare, de care , cu siguranță, voi ține seama, nu pot decît să mă facă fericit și încrezător.Asta cu atît mai mult cu cît cuvintele vin din partea unui om cu cariera dvs. literară și culturală, cu nivelul de la care activați pe acest site.Vă mulțumesc mult și-mi permit să vă invit cu drag, atunci cînd veți mai avea timp de \"rătăcit\", să vizitați paginile mele anterioare unde s-ar putea să găsiți si alte lucruri demne de remarcat și care să vă aducă satisfacție estetică în pofida faptului că sint lucruri \"amestecate\", reușite și mai puțin reușite, eu nefiind prea egal cu mine însumi
Cu toată prețuirea, Grig Salvan

recunosc faptul că e o poezie mică, fără \"respirație amplă\",fără \"bogăție de idei și sentimente\", fără verbalism,\"simbolism\" și multe \"figuri de stil\".dar e ceva, e un mesaj simplu și direct ,e un stil de a scrie simplu și direct dar cu cuvinte adesea grele, cărora unii le simt greutatea, ca în cazul lui Mihai iar din păcate alții nu, ca în cazul lui Cezar și Viorel Gongu.Mă bucur că un text micuț a scos în evidență o problemă de fond!Nu-i nici o supărare atîta timp cît vom înțelege că poezia e o chestiune personală nu numai la \"personale\" d-le Gongu! există sau nu afinitate și receptivitate la mesaj și formă, unii rezonează alții nu,indiferent chiar de mărimea poetului!Sînt poeți mari care nu-mi spun nimic nu numai mie dar nu spun nimic nici altor poeți la fel de mari.