Goea Maria Daniela

Blonda supremă e, în stat,
Elena - știe orișicare,
Dar mă întreb: aici, pe sait,
Cine e... Președinte, oare?

Cer scuze tuturor protagoniștilor, sper că nu se vor inflama spiritele de la o biată glumă

:)

În umbra unui tip puternic
Stă o femeie sclipitoare
Și-n umbra lor, că-i un nemernic,
Șoția lui...cu ochii-n soare.
(Emil Bodea)

Atât de tare-a strălucit
Acea femeie-n viața sa,
Încât mă-ntreb de nu cumva,
Amicul e, de-acum, orbit...
:)

Te salut, Emil!

Parașute, parapante
Îl țin, toate, strâns legat,
Și-astfel cade un bărbat
Când se-ncurcă printre-amante...

m-ați făcut să râd. Ce mai galerie ar fi rezultat :)

Mărturisesc că personajul \"soacra\" - de altfel, extrem de ofertant și de folosit în literatura umoristică - nu este în bătaia săgeților mele, din mai multe motive: este o persoană în vârstă, pe un alt palier de \"resurse vitale\" decât ceilalți protagoniști (motiv pentru care i se acordă circumstanțe atenuante), este, totuși, o mamă (și mama e mamă) și - atenție! - are un statut social și moral autorizat, dacă pot spune așa - este un dat natural, imposibil de evitat sau de schimbat.
Cu totul altfel stau lucrurile în cazul \"triunghiului de aur\" - soț, amantă, soție. Aici vorbim de trei persoane de vârste și potențial biologic apropiat (ba chiar amanta e mai tânără, de regulă), care iau o decizie voluntară și în cunoștință de cauză, iar primii doi sunt - conform preceptelor morale, creștine și chiar sociale - aproape în afara legii! Simplificînd cumva, putem spune că soțul și amanta sunt doi infractori ai arealului casnic. Iată de ce mi-am fixat tunul pe această \"țintă\" și îi bombardez încontinuu. De departe, soțul este în centrul \"atenției\" mele, deoarece îl consider principalul \"suspect\". Urmează vulpița de amantă. O consider pe soție ca fiind (în mod clar) o victimă, și, ca atare, pe ea o \"încondeiez\" rar.
Sunt onorată de atenția dumneavoastră, vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept, cu plăcere.

Felicitări, Vali! Un loc onorant pe podium.

Într-adevăr, epigrama a doua este excelentă. Și eu sunt de părere, dacă nu deranjez, că titlul devoalează un pic conținutul (poate \"Dilema unui băutor\"?)

Profit de ocazie, pentru a semnala o chestiune interesantă. Folosirea lui \"c-o\" în prima epigramă. Este mai bine \"cu-o\"? Într-una din epigramele mele de pe sait am folsit \"c-o\" și am fost atenționată. Poate juriul o fi sancționat acest aspect?

Oricum, felicitări încă o dată, succes în continuare!

... și tu ai luat-o pe drumul ăsta fără întoarcere al premierilor? De regulă, cine începe nu se mai oprește...

Îi cer scuze lui Florin Rotaru pentru utilizarea sintagmei pe care a brevetat-o (aceea cu Petrică), dar mi-a plăcut extrem de mult și, ca atare, mi-am permis să o utilitez aici.

Felicitări, GPI, era și timpul! Tot înainte!

Necăjit e, cu temei,
Fiindcă-i singurul bărbat,
Pe vecie, condamnat
Să le-mbrace pe femei.

Sorin, îmi permit să-ți sugerez o variantă:

Înfrumusețare cu bucluc

Scandalul este foarte mare,
De când iubita mea soție
\'Mi ceru, pentru-nfrumusețare,
O sută, dar i-am dat... o mie.

Scăzând impozitele, -i clar:
Bugetul, și el, va scădea,
Motiv pentru-a concedia,
Din patru, încă-un bugetar!

:)

Pentru a nu abuza de răbdarea celor ce (în mod îndreptățit) așteaptă de la noi opinii literare și nu politice, încerc să sintetizez și să închei, cumva, mica noastră discuție pe alte subiecte, în afara celor literare (epigramistice).

Laurențiu, în primul rând mă miră obstinația cu care continui să îl utilizezi pe \"măi\", deși am arătat că mă deranjează.
În al doilea rând, discuția pe subiectul politic ar fi fără sfârșit - nu este locul potrivit pentru a o mai continua. Atât mai observ: continuă să se manifeste, în societatea noastră, \"sindromul băbuței care vinde pătrunjel\" - poliția alungă din piețe bătrânele care vând niște ierburi prăpădite, în timp ce, la doi pași mai încolo, bruneții cu lanțuri de aur la gât fac matrapazlâcuri de tot felul și nu li se întâmplă nimic. Așa și cu reducerile acestea: tot de la cei mai amărâți și mai fără tupeu se ia - dascăli de țară care n-au nici lemne în soba clasei, iarna, surori medicale care cară plosca plină cu murdărie, bătrâni veterani de război mutilați și săraci, în timp ce evazioniștii le cumpără amantelor poșete de 5000 de euro.
De dragul amiciției pe care am reușit să o legăm pe sait, și eu consider că cel mai bine este să ne întoarcem la epigramele noastre, cele de toate zilele.

Florin, interesantă observația ta. Am ezitat între \"din\" și \"dintre\". Era vorba de un procent dintr-un întreg, o parte dintr-un întreg, deci (consider eu) se poate trata ca \"o parte din voi să fi stat...\".
Florin, eu când îmi pierd calmul, mi-l pierd! Nu doresc nimănui să afle cum mă manifest :)

Atropa dragă, bine că ai mai destins puțin atmosfera, mulțumesc.

Domnule Miloș, mi-ar fi părut sincer rău să rămâneți cu o impresie eronată asupra intervenției mele. Mă bucur că totul s-a lămurit și că suntem, în continuare, prieteni.

Mulțumesc tuturor pentru participare, vă mai aștept.

tu așa ai inerpretat epigrama, ca pe o răbufnire personală? :)
Te-ai inflamat, și te-ai grăbit. Există și o a treia categorie de persoane: celor care nu au mers la vot. Cel puțin la ultimele alegeri, dată fiind alternativa la care se ajunsese, mulți dintre noi i-am sancționat pe politicieni, prin absența de la la vot...
Cât despre faptul că istoria va da dreptate cuiva, este, de-acuma, o pură speculație. Nu avem termen de comparație - nu se știe cum ar fi gestionat \"ceilalți\" criza.
Un lucru știm sigur: dintr-o pensie de cinci milioane, se pregătesc să taie un milion nu \"ceilalți\", ci exact cei care au fost votați.
Ce înțelegi prin \"ar mai fi un pic...\"? Pe cine am jignit eu, vreodată, măcar puțin? Să fim serioși, Laurențiu, nu îmi stă în fire așa ceva...
Politica nu este pasiunea mea. Era un punct de vedere umoristic și realist.
Mâine vei privi mai detașat totul :)

domnule Miloș, în primul rând, citiți cu atenție fraza respectivă. Este exact invers - aduceam în discuție (în glumă, desigur) eventualitatea ca dumneavoastră să îmi fi zis mie în acel fel, nu eu dumneavoastră!
Cum vă puteți gândi că m-aș fi putut adresa în acest fel unei persoane de vârsta dumneavoastră?!

În al doilea rând, eu nu zgârâi, eu m-am apărat. Vă asigur că în prăfuitul nostru de București, \"măi fată\" este un apelativ la limita peiorativului (în orice caz, nepoliticos). Nu știu cum este prin alte părți.

În al treilea rând, rolul epigramei mele nu este de a explicita mecanismele electorale și politice (cine pe cine alege, în ce procente, etc). Chiar nu se înțelege, Doamne-iartă-mă, la cine mă refer?? La cei ce sunt la putere!! Mi se pare ridicol să despicăm firul în patru.

În al patrulea rând, e comic să ajungem să ne certăm tot noi între noi. Mai bine să ne răfuim cu cine trebuie, nu credeți? :)

Cu speranța că lucrurile s-au lămurit și că totul a revenit la normal.

Sugerez editorilor trecerea la off topic a acestui mic schimb de păreri.

... prin \"actuala guvernare\", respectiv \"actualii guvernanți\" se înțelege toată echipa de la putere, de la cel mai mare până la cel mai mărunt. Cm e turcul, și pistolul, nu?
Normal că nu s-a votat guvernul, dar nu vedeți nici o legătură între președinte, primul ministru și guvern? Ați fi singurul care nu o vede... :)

Bine că nu mi-ați adresat un gingaș \"măi, animalule!\", că tot vorbim de politică...

Teodor,

Aprecierile tale m-au emoționat. Îți mulțumesc din suflet.
Referitor la limbaj, este normal ca, la vârsta ta, el să nu fie încă definitivat din punct de vedere al densității, stilului și expresivității. Nici eu, la douăzeci de ani, nu scriam la fel ca acum. Acumulările - de toate tipurile: cognitive, emoționale, de experiență, de practică - își spun cuvântul. Îți recomand și foarte multă lectură (eu sunt o cititoare împătimită), în paralel cu scrisul.
Cât despre succes, dacă aș mai avea anii tăi, poate că aș îndrăzni să visez la el... Oricum, îți mulțumesc foarte mult pentru urare.
Mi-a făcut o deosebită plăcere vizita ta și te mai aștept, cu drag.
Succes pe mai departe!
Cu multă simpatie.

Infamia are-un cost -
De-mi erai, mie, bărbat,
Până-acuma ai fi fost
Doar un biet motan castrat.

Când se va vedea \"dotată\",
Muza ta va face saltul
(Fiindcă e, de fel, ingrată)
Și se va cupla cu altul.

:)

Bine ai revenit, Emil!

Teodor,

Am mai citit și alte proze ale tale, chiar dacă nu am lăsat semn.
Îți apreciez aplecarea către poveștile de viață, înfățișate de pe poziția observatorului animat de umanism și compasiune, dar și atent la detalii psihologice, trăsătură cu atât mai meritorie, cu cât ai o vârstă foarte tânără.
În maniera romancierilor clasici, surprinzi aici (bănuiesc că acesta este un fragment, după cum arată și titlul), credibil și cu aplecare către detaliu, declicul care declanșează în resorturile emoționale ale unui tânăr furtuni ce îi vor contorsiona, implacabil, configurația psiho-comportamentală viitoare.
Te voi urmări, în continuare.
Succes!

(am recepționat mesajul tău, pentru care îți mulțumesc)

O povestire care întinde nervii la maximum, și foarte bine scrisă, ca de obicei.
Întâmplător, cunosc ceva din această realitate teribilă a muntelui, care se situează între magnific și înspăimântător. Într-adevăr, \"muntele nu iartă nici o greșeală\". Mi-ați deșteptat amintiri încărcate de frumusețe, dar și de o mare tensiune.
Povestea de iubire amplifică nota de tragism a povestirii.
Tulburător și, din păcate, de multe ori, adevărat.
Textul vă recomandă și ca un iubitor și cunoscător al muntelui - de apreciat.

Are-o boală odioasă,
Căci la el, destul de des,
Intră fete mari în casă
Și-s... un pic mai mici când ies.
(Dan Norea)

Sper, răspunsu-mi nu va duce
La un nedorit litigiu,
Dar, din ce spui, aș deduce
Că-s mai mici doar... în prestigiu.

Vă mulțumesc pentru atenție, îmi face o mare plăcere, vă mai aștept.

Recunosc, doar vorbe bune,
De la toți, am auzit
Despre dânsul, și anume:
Este foarte... socotit.