Goea Maria Daniela

Tu bărbați-i vezi cu ciudă,
Și cu patimi ne-nțelese...
Crezi că vreau doar dame crude:
Bathory sau Irma Grese?
(Mitru)

Pomenit-ai două nume
Ce mă speriară crunt -
Cât despre bărbați, pe bune,
Răi de tot îi văd. Cum sunt.

zău, domnule Miloș, deveniți macabru. aici, la București, sunt niște nori plumburii și amenințători, iar după ce am mai și citit catrenul dvs, m-am vârât sub pat de frică.
:)

adevărul este că vă place să le înțepați pe soții și soacre, dar când sunteți luați și domniile voastre la scărmănat, vă cam ofuscați, bibicilor, nu-i așa?

ps: dacă am început să deranjez, e semn bun :)

1.
Mă ofer avocat din oficiu pentru Nelu

Cerem termen pân\' la vară!
Rog instanța să ne cruțe -
Nu putem chema... la bară
O armată de... puicuțe!
(Gigi)

Intenții bune, Gigeluțe,
Că ai, la toți ne dovedești,
Dar spune sincer: pe puicuțe,
În ăst răstimp, le... instruiești?
:)

2.
Specialistă în \"arsură\",
Ea, nevasta găspodină,
La bărbat îi dă \"codină\",
Însă el... vrea \"prospătură\".
(Silw)

Cu un așa infam în casă,
Ce duce-o viață păcătoasă,
Soției nu i-aș face vină,
De i-ar servi chiar codeină...
:)

3.
Realitatea este nudă,
Bărbații toți sunt masochiști,
Dovadă: mulți epigramiști
Și tu, ce ești atât de crudă...
(Norică)

Răspunsu-ți naște,-n ochii-mi, flame,
Căci pare-a sugera, hain:
Cei ce-mi citesc din epigrame
Îndură, cum ar fi, un chin!
:)

4.
Bărbații copți, cu păr cărunt,
Au înțeles că, din păcate,
Femeile frumoase sunt
Doar ori prea crude, ori stricate...
(Cornel Rodean)

Mai sunt de cel puțin un fel,
Maestre dragă (sau Cornel,
Coleg ce-argumentezi cu sârg):
Cele ce-abia au dat în pârg.
:)

domnule Rodean, sunteți un adevărat înger păzitor pentru mine. :)
este foarte interesant că prima variantă pe care mersesem era cu rima nopți-copți, dar scenariul respectiv mi s-a părut prea specific, adică prea focusat pe momentul \"noapte\", pe când varianta actuală am considerat-o mai generalizantă, cu un caracter de teoremă aplicabilă oricând și oriunde există bărbați. :)
personal, am considerat că \"ți\"-ul este sufucient de sonor pentru a \"îmbrăca\" mulțumitor rima.
nu pot decât să vă mulțumesc pentru toată atenția și pentru informațiile tehnice, de un real folos, furnizate.
și vă aștept, în continuare, cu maxim interes.

tuturor, vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept, cu drag.
la bună revedere, prieteni!

1.La mintea... cocoșului

Nu e nevoie chiar de docți
Pentru a trage-nvățăminte;
Or fi bărbații-aceia copți,
Însă nu și la minte.
(Florentina)

Și mai corect ar fi să spui:
La mintea... cocoșelului.
:)

ai dat un răspuns genial, Florentina, scurt și la obiect:
este la mintea cocoșelului de ce se comportă astfel bărbații! :)

2.Copți nu găsești în astă castă:
Eu, chiar trecut de patrușopt,
O iau de martor pe nevastă
Că sunt departe de-a fi copt!
(Petrișor)

Te-ntreb, Petrică, într-o doară
(Și nu mă crede sicofantă):
Ca martor, o s-o chemi la bară
Pe soață?... Nu, cumva, pe-amantă?
:)

vă mulțumesc, dragilor, pentru atenție.

Mitru și Gigi, ultimele noastre comentarii au apărut simultan, de aceea nu am răspuns.
după cum se vede, sunteți amândoi bețivologi emeriți :)
vă mulțumesc pentru trecere și opinii.
o seară bună vă doresc!

simpatică anecdota ta, Florin. pot spune că este un fel de picătură care a umplut paharul în această dezbatere științifico-bahică :)

nu sunt ipocrită și înțeleg foarte bine punctul de vedere al dlui Rodean - este evident că observația domniei sale nu este de neacceptat.

avansez un catren, pentru a mai destinde atmosfera de lucru :)

Pentru-a stopa alte rumori
Ce pot s-apară pân\' la noapte,
Întreb: în Rai, cei băutori,
Ar vrea, știind că beau doar lapte?

distinși opinenți bețivologi, vă mulțumesc pentru trecere, opinii și interesul arătat acestui subiect.
permiteți-mi, în cinstea dumneavoastră, să închin un pahar! de cerneală, firește :)

toate cele bune, prieteni, și pe curând!

în primul rând vă mulțumesc pentru vizită,
distins și atent comentator, Cornel Rodean.

după cum se vede, am schimbat \"curgerea\" epigramei, ca urmare a celor semnalate în această pagină, de către opinenți. sper că acum sună mai bine.
de asemenea, am îndulcit noțiunea de \"bețiv\", numindu-l \"băutor\".

cât despre problemele de fond, pe care le aduceți în discuție, este puțintel mai complicat de dat un verdict, după părerea mea.
sintagma \"lapte și bere\" mie mi se pare drăguță, o consider un semi-calambur, o găselniță simpatică. de altfel, sensul întregii construcții acesta este: băutorul își dorește să ajungă repede într-un Paradis pe care, conform informației (voit eronate) oferite de către mucalit, îl crede dotat pe gustul său: cu râuri de lapte și bere.
aici ajungem la aspectul esențial: va fi primit sau nu, un băutor, în Paradis? :)
lucrurile se complică destul de mult în acest punct, căci mie (personal) mi se pare greu (dacă nu imposibil) de oferit, de către noi - muritorii de rând - o soluție categorică.
este adevărat că, urmând litera învățăturilor religioase, băutura nu este pe placul Domnului. totuși, există băutori și băutori, nu-i așa? oare blândul Nichita sau marele Monșer Marin Preda (primii care îmi vin în minte, din breasla literară, ca fiind notorii prieteni ai paharului) hălăduiesc acum altundeva decât în Elizeu? repet, cred că este un picuț hazardată afirmația tranșantă că nici un băutor nu ajunge în Rai. nu vreau nici să insist, nici să deranjez, dar (cel mai probabil) chestiunea nu este de \"competența\" noastră :)
mă voi gândi, poate voi reconstrui epigrama ca o aspirație a băutorului de a accede în Rai.

cer scuze că nu am putut scrie ieri comentariul, din motive personale.
mulțumesc din nou pentru intervențiile dvs constructive și calme.
și vă aștept cât mai des, cu plăcere.


într-adevăr, Norică (dacă îmi pot permite), berea nu este chiar favorita mea (mai bine spus, îmi este indiferentă, nu mă deranjează).
eram convinsă că cineva va ridica această problemă (dezacordul gastronomic dintre lapte și bere), dar putem presupune că băutorul nu se va adăpa decât de la râul de bere, ignorându-l pe ce de lapte, nu-i așa? :)
mulțumesc pentru trecerea prin această pagină \"ambetată\" și la bună revedere.

printre cartofi, copturi și tigăi aruncate în cap (pe bună dreptate, Florentina!), mă strecor și eu cu o replică pentru Norică:

Dacă Petrică e hapsân
Și stă ca-n Rai, lipit de-un sân,
Eu vreau la celălalt; ce sper e,
Ca în catren, să curgă bere...
(Norică)

La sânul meu (balsam divin),
Credeam c-aspiri mânat de dor,
Când gândul tău era meschin:
Mă confundai c-un dozator!
:)

vă salut, prieteni!

stimate și drag Tataie,

orice vizită a dvs este, în primul rând, o bucurie pentru mine.
într-adevăr, probabil că soluția cea mai tranșantă este rescrierea întregii epigrame în amfibrah, pentru că lapte și bere trebuie să rămână împreună, categoric :)
mă voi gândi, desigur.
vă mulțumesc pentru trecere și opinii și vă asigur că nu mă supără nici un demers al dvs, din contră.
vă aștept cât mai des în umila mea pagină, pe care o înseninați cu un gând bun!
și multă sănătate și putere, vă doresc.

O singură-ntrebare am
Tataie - strănepot Pepelei:
Visezi la sânul lui Avram
Sau vrei la sânul... Danielei?
(Petrișor)

Tataia murmură ușor
(Văzând cum uneltești, hapsân):
- Cât îl iubeam pe Petrișor...
Ce șarpe am crescut la sân!

ție îți iert orice, Petrișor, don\'t worry.
și Tataia la fel, sunt convinsă.
:)

cu bine, dragi prieteni!

\"am încadrat între virgule locuțiunea al cărei loc firesc l-am schimbat\"

că tot vorbeam de gramatică :)

scuze.

prietene Ion Ruse, și chiar și tu, Petrică,
în primul rând vă mulțumesc pentru popas și pentru interesul arătat.
mă tem că dacă aș despărți \"lapte\" și \"bere\" prin cuvântul \"Rai\", puterea de sugestie a locuțiunii s-ar dilua, pentru că cititorul trebuie dus instantaneu cu gândul la \"lapte și miere\". dacă intercalez ceva între ele, și îl mai și schimb pe \"miere\" cu \"bere\", se poate întâmpla ca poanta nici să nu fie \"prinsă\" (în orice caz, nu în timp util). eu așa consider. am avut în lucru mai multe variante ale epigramei, dar în toate expresia \"lapte și bere\" era monolitică, fiind însăși cheia de boltă a construcției.
referitor la virgulă, am încadrat între virgule locuțiunea al cărui loc firesc l-am schimbat, aceasta a fost logica.
mă voi gândi, vă asigur, și vă mulțumesc încă o dată pentru semnalare și preocupare.

iată replicile:

Îndrăgostitul realist

1.Femeile frumoase merg în iad
-Așa ursit-a Zeus și Apolo,
Iar fără ele Raiul este fad-
Deci, Dana dear, ne vedem acolo.
(Petrișor)

Renunți la băutură,-ai spus?
Iată, cu ochii mei de jad,
Pe calea dreaptă te-am adus!
Chiar dacă duce către Iad...

ne vedem unde vrei tu, Petrișor. pentru asemenea replici frumoase și delicate, merg și în Iad, no problem :)
iartă-mă, Doamne!

2.Epigrama de mai sus,
I-am citit-o unui rus,
Caci o viață eu tot sper,
Să-l văd fericit la cer.
(Ionel Cuzuioc)

Un rus rostește, firoscos,
Plutind agale într-o lotcă:
- Lapte și bere? E frumos,
Dar, Doamne, dă-mi și-un râu de votcă!

îți mulțumesc pentru trecere, Ionel.

la bună revedere, prieteni.

Eram copil, un derbedeu,
Boxam în ring cred că la “pană”
Și cu amicii de liceu
Mă antrenam în port. Pe dană.
(Florin)

Îmi amintesc: toți derbedei,
Și toți cu violența-n gene,
Dar, mai ales, golanii mei,
Erați cam subțirei în... pene.

nu te mai recunosc, Florin :)

Ne duci ca pe copiii mici
Dar eu nu cred ce debitezi:
De-ar fi un pugilist, cum zici,
Ai ști mai bine să-ncasezi
(Florin)

Mănușile de pugilist,
La ușă, soțul meu le lasă,
Dar dumneata (ce familist!)
Le iei, după cum văd, în casă...
:)

te știam mai blânduț, Florin :)

Fiind copilă ea visa
Că animale va salva
Și-un dobitoc tot a salvat
(Fiindcă nu s-a măritat)
(Florin)

Pe tema asta nu insist
(Căci un conflict poate să nască);
Atât mai spun: un pugilist
Mi-e soț. Și vrea să te cunoască.
:)

sper că nu te-am iritat cu ceva, Florin, nu mi-aș ierta-o niciodată - replica ta mi se pare un picuț cam prea acidă, de aceea spun.

Pentr-un om slăbuț la minte,
Starea lui,-i prielnică;
Îi va da învățăminte,
Dana prisoselnică!
(Ionel)

Deșteaptă sunt (ce modestie!),
Însă privind ce-am devenit -
O scârța-scârța pe hârtie,
Mă-ntreb: la ce mi-a folosit?

mulțumesc, Ionel, pentru compliment (meritat, de altfel) :)

mulțumesc tuturor replicanților pentru trecere.
la bună revedere, prieteni!

Eu binele îți vreau, să știi,
De-aceea-ți spun, Florine, frate:
Poți epigrame să mai scrii.
Dacă le lași nepublicate...
:)

1.Și minte ai, căci banii,
Bine prind la o-adică,
Dar nu uita, cu anii,
...Prea multă minte strică!
(Ionel)

Vrei o părere avizată?
Această \"minte\", Ionele
(Și cu, și fără ghilimele),
Nu prisosește niciodată...
:)


2.Stă pitit și, mai mereu,
Cu săgeți spre noi aruncă;
Aș putea să spun și eu
Cine se ascunde-n... \"luncă\"!
(Ioan)

Păi, în luncă,-i foarte clar
Că se-ascunde... un florar.
:)
nu cunosc, nu mă amestec, dragi colegi.

pe curând și rămas bun, prieteni!

1.Aflând că dânsa-i infidelă,
O petrecu în larg pe plută;
Acum e-n doi cu-o Danielă,
Că-i adorat c-are valută.
(Ionel)

Mă știi prea bine, Ionel,
Și banii mă interesează,
Dar cel mai mult aș vrea ca el
Să aibă... mintea foarte trează.
:)

2.Mă lămurii, acuma, iaca,
De ce îmi dispăruse vaca; (iertetă fie cacofonia)
C-o ceapă și-un darab de șuncă,
O paște Neculai pe Luncă. :))
(Ion Ruse)

Citind idilicu-ți catren,
Ce-ncearcă a crea antren,
Eu sper că nu s-a supărat,
Culai, ca un văcar pe sat.
:)

dragă Ionel, prietene Ion Ruse, vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept.
la bună revedere.

două simpatice floricele pe pagina mea, că tot a venit primăvara!

1.Cu-acest catren făcuși prăpăd,
Fiindcă-acesta ți-e năravu\',
Că-n cuplul de mai sus eu văd
Pe Todo și pe Vali Slavu!
(Florarul)

Fiindcă nu știu unde bați,
Și ca să nu risc inutil,
Îi las să stingă-acest fitil
Chiar pe colegii-mpricinați...
:)

prietene Florar, în realitate eu știu unde bați - cei doi colegi sunt cam scumpi la vedere, pe sait (în ultimul timp, cel puțin), și se pare că le duci dorul, ceea ce este frumos din partea dumitale.

2. Acest cuplu cam zbanghiu
Are - zice-se - și-un fiu;
Despre el se spune, iaca,
Vorba c-ar fi dus cu vaca.
(Florinel)

în plus

Cu sorcova, de Sărbători,
Plecat-au cele trei nurori.

ne mai jucăm și noi. și umoriștii mai glumesc câteodată, nu-i așa, Florentina? :)

vă mulțumesc amândurora pentru prezență și vă mai aștept, cu plăcere.

Afland dorinta ta ciudata,
Ma trec fiorii dintr-odata
Si-ti spun acuma, intr-o doara:
Pai asta-i posta, surioara!
(Sorin)

and so what?

Un gând mă bântuie (mă scuzi),
Un fel de - cum să spun? - părere,
Cum că fiorii ce-i acuzi
Sunt, mai degrabă, de plăcere...
:)

Fiind om bun acest bunic,
Îl adoptă și pe tătic...
:)

Ica, aș sugera:

Bunicul, tot vânând femei,
O jună a găsit - de-atunci,
În loc să crească nepoței,
Îi crește soaței cei doi prunci.

tu fiind o epigramistă de calibru, sper să nu fi deranjat cu această propunere.
o primăvară frumoasă îți urez!